Люди

Daniela Burlaca: În actorie trebuie să poţi să le faci pe toate

Pentru Daniela Burlaca nevoia de teatru este la fel ca şi nevoia de viaţă. M-am convins de acest lucru, urmărind-o pe scena teatrului "Eugene Ionesco" şi pe scena teatrului "Geneza Art", în care face şi regie, pe lîngă actorie. Despre provocările, obsesiile dar şi bucuriile meseriei de actriţă, discutăm mai jos, cu Daniela.

Joci în mai multe spectacole concomitent. Cum reuşeşti să treci de la un personaj la altul?

Eu sînt conştientă de tot ceea ce fac. Sînt conştientă chiar şi atunci cînd sunt în scenă, chiar dacă scena şi teatrul, în special, dictează alte reguli. Stiu care e diferenţa dintre vis şi realitate şi îmi place că viaţa ne oferă clipe de reverie.

Aşa e şi cu rolurile, ele traiesc în mine, dar apar doar atunci cînd le trezesc eu. Doar că direcţionarea acestui sistem nu e nici pe departe una matematică, pragmatică şi nu se face într-un mod automat. Trebuie să trezeşti strunele sufletului. De fapt, totul e foarte simplu, trebuie să te mobilzezi şi să te dăruieşti.


Ce roluri au fost o adevărată provocare pentru tine?

Toate rolurile sunt o provocare pentru mine. Viaţa e o provocare, dragostea, scena, adevărul şi minciuna, confruntarea. Anume în felul acesta îmi place să mă confrunt cu roluri complicate, ce-mi vor da lecţii de viaţă, să mă redescopere, pentru că orice inovaţie este un pas spre succes. Prima ispita actoricească am avut-o în spectacolul "Monoloagele vaginului", în regia lui Nelly Cozaru. A fost un moment de incomoditate morală pe care a trebuit să-l depăşesc, să accept sau nu această provocare. Am acceptat.


Dar ai jucat roluri care ţi-au venit ca o mănuşă?

Pînă la momentul actual mi-am atribuit toate rolurile, le-am personalizat, le-am apărat şi le-am condamnat şi le mulţumesc celor care mi le-au oferit, m-au ajutat să le dau viaţă, să le cresc şi să le fac valoroase.

Riscant şi în acelaşi timp foarte provocator e momentul cînd eşti distribuită într-un spectacol în locul altui actor. Pentru mine există o singură direcţie - trebuie sa fac mai bine. Cred că pentru orice actriţă ar fi o provocare să joace într-un "Carusel Erotic" la Teatrul "Eugene Ionesco şi să se menţină în acest rol pe parcursul mai multor stagiuni.

Provocare pentru o actriţă e atunci cînd trebuie să le poţi pe toate, această meserie nu iubeşte clasificări şi compartimente. În general, în această profesie trebuie să rezişti, să supravieţuieşţti, să ştii să cîştigi şi să pierzi.


Cît de solicitant este să joci în spectacolul "Frumoasa călătorie a urşilor panda, povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", avînd în vedere că eşti concomitent şi regizor şi actor?

Pentru un regizor e important actorul, iar pentru un actor - partenerul. În cazul dat cred că am găsit compatibilitate în ambele variante. E complicat pentru că vrei să cuprinzi tot posibilul şi imposibilul. E riscant pentru că există pericolul s-o dai în bară şi să fie un eşec. Regizorul este monitorul, dar mai este şi echipa care contribuie la un produs cu final bun. Acest spectacol a ieşit dintr-o fibră ascunsă, necunoscută a mea, pentru că nu abordasem asemenea teme pînă atunci şi nu experimentasem o sarcină dublă şi o asemenea manieră de joc. Eram mai romantică, mai sensibilă, mai dependentă de regizor, precum şi sunt de altfel, dar există lucruri neexplicabile, care vin de la sine şi se aranjează ca un lego.


Numeşte cîteva replici obsedante din spectacolele pe care le joci?

- Natura nu iubeşte goluri;
- Ține minte trei cuvinte: viaţa merge înainte;
- Lucruri stranii de tot se-ntîmplă astăzi pe glob;
- Ce ne-aşteaptă mîine, vom fi sau nu vom fi;
- Totul a fost o mare greşeală.


Ce faci înainte şi după spectacol?

Înainte - mă rog lui Dumnezeu. După - îi mulţumesc. Înainte, sunt flămîndă. După spectacol, mănînc mult. Înainte de a urca pe scenă am emoţii. După spectacol mai vreau să joc. Înainte - îmi scot toate bijuteriile, după - de obicei îmi uit verigheta :).


Cum te simţi când trăieşti o bună parte din zi în personajele tale?

Stoarsă. Mă dor coastele. Sînt absorbită.

Ce te încarcă energetic?

Oamenii. Sînt oameni care îmi stîrnesc pasiunea. Oameni care mă inspiră. Oameni pe care îi admir. Oamenii deştepti şi cu ambiţie intelectuală.
Muzica. Tango-ul este laitmotivul sursei mele de inspiraţie.
Filmele. Dramele mă adună, mă echilibrează şi îmi dau de gîndit.
Poeziile. Poeziile de dragoste sunt echivalente clipelor de subtilă intimitate.
Natura. Mirosul de tei. Noaptea şi apa mării, simţită prin costumul Evei.


Jurnalist: Maria Eşanu

Poze: arhivă personală

allfun

Еще Люди