Люди

Soprana Ana Dimitriu: Fără răbdare și muncă nu reușesti nimic

Soprana Ana Dimitriu: Fără răbdare și muncă nu reușesti nimic

Seara clasică a unei ieșiri la Teatrul de Operă și Balet te face să simți aerul burghez al unor timpuri demult apuse, dar care pot renaște în orice duminică sau joi, al unui prezent contemporan. Te îmbraci elegant, ai gesturi reținute, intri în sală braț la braț cu un El sau o Ea purtând un semi-zâmbet  în colțul gurii, cauți locul 7 din rândul 10 sau invers și te lași rupt de realitate de la primele frânturi dintr-o La Traviata sau Carmen…

Nu te mai preocupă ce se întâmplă peste geam, în Piața Marii Adunări Naționale sau fața blocului chiar dacă în cel mai silențios mod, telefonul îți șoptește că mai continuă să stea agățat un "missed call" ignorat… În acest moment, tot ce contează e prezența notorie al unui Ieri și un Azi... ce te face să uiţi de cotidianul banal. De fiecare dată altfel.

Dincolo de talentul uitimitor pus în scenă, de omul optimist pe care îl intuim în poze, cine este Ana Dimitriu? 

Într-adevăr optimismul și dorinta de a mă defini ca personalitate nu mi-a secat niciodată. Sunt foarte sensibilă și asta mă ajută să trăiesc momentele vieții la cel mai intens nivel.Uneori din această cauză se întâmplă să sufăr, însă nu poți preţui  momentele cu adevarat frumoase care ți le oferă viața dacă nu știi ce înseamnă suferința sau tristețea. Nu neg, mă simt fericită atunci când îmi reușește să sensibilizez oamenii din jurul meu, transmițându-le energia mea. În viața de zi cu zi sunt  o persoană ca multe altele. Teatru e doar în scenă.

În spatele unui nume moldovenesc se ascunde un talent extraordinar care determină, prin calități vocale unice, ideea de Operă, de Frumos și de Artă. De unde vine această pasiune?

De mică visam să devin cântăreață. Când eram în clasele primare cântam la orele de muzică, însă colegilor mei nu le placea vocea mea, cu o calitate timbrică specială.  Cred  în Dumnezeu. Astfel,  fiind adolescentă, am ajuns să cânt în corul bisericesc. După ce am absolvit Colegiul Pedagogic "Alexandru cel Bun" din orasul meu natal, Călărași, știam bine cine doream să devin.

Sunt curioasă să aflu cum ai descoperit scena? Care sunt primele tale amintiri legate de începutul carierei muzicale ?

Pe scenă am început să cânt de mică. Participam la diferite manifestări artistice. Ceea ce se petrece în sufletul meu atunci când sunt în scenă e ceva superb. Este o fericire să poți transmite unui public ce simți și trăiești atunci când interpretezi un rol. Prima mea experiență adevarată s-a întâmplat să fie pe scena Teatrului Național de Operă și Balet( 28 mai 2009 ), unde am debutat în opera "Iolanta" (rolul Iolantei) de P.I Chiaicovski.

La momentul de față, ești stagiară la Academia di belcanto Mirela Freni din Italia. Ai trecut printr-un concurs mondial, destul de dur, aș spune, știind că din 156 de participanți, au fost selectați doar 10, printre care și tu. Povestește-ne despre etapele care le-ai trecut, emoțiile trăite, optimismul care te-a însoțit...

Mirela Freni este un idol al meu așa cum e și Maria Bieșu sau Maria Callas. Nu m-am gândit niciodatâ că voi ajunge să o am alături în calitate de mentor. Inițial a fost o audiție pe internet. Am fost acceptată. Apoi am primit  invitaţia  din  Italia pentru o audiţie  live. Acea săptămână a fost una dură pentru mine, simțeam o tensiune psihologică dar totodată  eram mulțumită că am avut șansa să fac parte din cei 10 aleși de Mirela Freni.

Care au fost momentele dificile ce te-au făcut mai puternică și te-au învățat că nu trebuie să renunți niciodată ?

Am avut mare noroc în viața mea să întâlnesc persoane deosebite. Una dintre aceste persoane este profesoara mea din conservator, Janna Vdovicenco, care m-a îndrumat mereu, m-a susținut în tot ce mi-am propus. Cel mai trist moment pentru mine este că la noi în țară nu sunt susținute tinerele talente...  Statul nu oferă niciun sprijin artiștilor. Fiind tânără solistă la Teatrul de Operă și Balet am simțit nevoia să merg să mă perfecționez. Situația financiară a fost mereu o piedică, și de multe ori am întâlnit greutăți, însă niciodată nu m-am gândit să renunț la visul meu.

Știu că ai bifat deja multe realizări importante în muzică. Ai participat la câteva concursuri. Poți să enumeri sau să le menționezi pe cele mai importante ?

Locul I la Jocurile Delfice (Chișinău 2008)
Lauriată a  concursului Vacante Muzicale (România 2009)
Diplomantă la concursul internațional"Hariclea Darclee" ( România 2010)
Locul III la concursul international "Sabin Dragoi" (România 2011)
Bursieră Saatsoper (Viena Austria , 2011)

Trăim într-o lume în care muzica comercială, pop, rock sau ușoară este o preferință a tinerilor. Prin ce se impune Opera? Ce ar avea de spus?

Genul de operă a apărut în secolul XVII începutul sec XVIII, celelalte genuri însă, au aparut mult mai târziu. Opera conține multe elemente ale teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie. In general, opera este un gen care nu-l înțeleg toți. Este nevoie de o pregatire preventivă. De cele mai multe ori depinde  de gradul de inteligență a persoanei, de gustul estetic al fiecăruia.

Care au fost cele mai importante roluri jucate de tine ?

Fiind la început de cale nu pot spune că am avut parte de  multe roluri, însă oricum pot afirma că am muncit mult și la 25 de ani, am interpretat rorul Iolantei din opera "Iolanta" de P.I Ciaicovski (Chișinău 2008), Vitelia din Opera "La clemenza di Tito" de W.A. Mozart (Chișinău 2011), Contesa din opera "Nunta lui Figaro" de W.A. Mozart (Cluj Napoca 2011) etc.

Cum se desfășoară repetițiile, cât de des sau câte ore petreci pe săptămână cu ușile închise ?

Muncesc enorm de mult. Profesia unui cântăreț este aidoma unui sportiv, mereu trebuie sa fii în formă fizică și psihologică foarte bună.

Ce planuri ai în ceea ce privește cariera ta în Operă la un nivel internațional ?

Planurile sunt mari, posibilități însă, din pacate, tot timpul au fost mai modeste. Eu susțin ideea că fiecare își are locul lui sub soare.Vreau sa ajung să cânt pe cele mai mari scene din lume.

Pentru început îmi propun să particip la concursuri internaționale. Dar cel mai important pentru mine acum este să-mi perfecționez tehnica vocală.

La cine sau la ce te gândești atunci când intri în rol, ce anume te face să traiești, cu intensitate fiecare notă, fiecare cuvânt, fiecare partitură? 

Pentru a crea un personaj cu adevarat prezent în scenă, viu, este nevoie de o muncă titanică. Această  transformare are loc doar atunci când artistul cunoaște foarte bine partiția, (mă refer la textul muzical). Modul de a spune, de a transmite, are o importanţă deosebit de mare în genul de operă. Dirijorul și regizorul sunt acele persoane ce urmăresc procesul, pas cu pas. Astfel are loc metamorfoza mult așteptată. Sunt fericită, că pe lângă destinul meu pot să cunosc și alte destine. Un cântăreț trebuie să fie un actor foarte bun, numai atunci va avea succes. După ipotezele lui Stanislavski, publicul nu poate fi mințit și simte cât de sincer și veridic este personajul transpus de către actor în scenă.

Opera este poate una din cele mai complexe exprimări ale unui artist pe scenă deoarece implică dans, actorie, voce și multe detalii tehnice... nu te-ai gândit vreodată să joci în vreun film ?

Aș juca într-un film gen operă-film. În zilele noastre sunt foarte multe filme de acest gen în care protagoniste sunt marile cântărețe: Anna Netrebko, Mirela Freni, Maria Callas, Angela Gheorghiu. De exemplu noi avem opera -film "Alexandru Lăpușneanu" scrisă de Gheorghe Mustea unde Ruxanda este jucată de primadonna noastră, Maria Bieșu.

Cât de important este pentru o soprană sa aibă sala plină?

Arta devine cu adevărat artă  doar atunci când este în contact cu publicul. Pentru mine este foarte important să fie sala plină și să am aplauzelele atât de mult așteptate pe final, care reprezintă rezultatul muncii mele, și confirmă valoarea evoluării  mele în scenă.

Au fost viziuni regizorale pe care să le consideri lipsite de inspiraţie sau chiar penibile?

Da, desigur. De multe ori am rămas șocată de unele idei regizorale. Din păcate, în zilele noastre, opera a devenit un gen destul de comercial, iar mulți regizori încearcă să atragă publicul denaturând ideea de bază a spectacolului. Să știi să te abați de la tradiție trebuie să cunoști foarte bine istoria teatrului, însă de cele mai multe ori, așa pretinșii regizori confundă lucrurile. Spre fericirea noastră, în Moldova spectacolele se montează tradițional, și avem niște regizori cu o mare experiență. Sunt fericită că am avut-o ca profesoară la clasa de operă pe Eleonora Constantinov care este un regizor de talie internațională.

A spus cineva că " În viață, dacă vrei să reușești, trebuie să ajungi atât de priceput în ceea ce faci încât și după ce te fură toți, tot cel mai bun să rămâi ". Care este punctul tău forte ?

Sunt fericită că am un spirit puternic, căci sunt foarte ambițioasă și știu unde vreau să ajung și cine doresc sa fiu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu zi și noapte că ma înzestrat cu un dar ceresc, ceea ce nu e puțin, pentru a face o carieră de succes.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vriodată legat de profesia ta?

Cel mai bun sfat l-am avut de la profesoara mea Janna Vdovicenco care mereu mi-a spus să am răbdare. Acum mă conving că fără răbdare și muncă nu reușesti nimic.

Când îți mai rămâne timp să te relaxezi, între atâtea master-class-uri și repetiţii?

Cine dorește le reușește pe toate. Nu de puține ori îmbin utilul cu plăcutul. Încerc să traiesc momentele vieții cât mai intens. Timp pentru a mă relaxa am doar de sărbători, când merg acasă la părinți unde mă încarc cu energia de care am atâta nevoie.

Modena sau oraşul lui Pavarotti, prin ce te-a captivat ?

Modena este un mic centru de cultură, un centru istoric de mare importanță. Mă fascinează prin atmosfera sa, prin arhitectura frumoasa pe care o are.

Iți urez mult succes în tot ce ți-ai propus ! Continuă să uimești lumea și nu înceta să cucerești noi scene !

Valentina Șcerbani

allfun

Еще Люди

Вирус дня
De regulă mulți bărbați trec prin nașterea unui copil într-un mod diferit decît femeia. Mai mulți tineri însă au hotărît să vadă cum este într-adevăr procesul de aducere pe lume a unui prunc, reacțiile acestora sunt inexplicabile.
Музыка дня
Melodia The boys semnată de Nicki Minaj și Cassie a rezistat în timp. Pe parcursul unei îndelungate perioade piesa a adunat peste 78 milioane de vizualizări.
Фильм дня
Left Behind este un filma care povestește că într-o clipă totul se poate schimba iar sfîrșitul este aproape. Lucrurile inexplicabile devin parte din viața eroilor iar deznodămîntul urmează a fi văzut pe marile ecrane.