Columns

Il Separatio

Il Separatio

Eu te-am facut - eu te omor!

Omul este cel mai stresat nu atunci când este dezamăgit şi minţit, ci atunci când minte sau nu se ridică la nivelul aşteptărilor celor din jur.

Am fost în acest weekend la o nuntă şi la un moment dat a apărut o întrebare standart:

  • Câţi bani pui?
  • Eu pun 400 Euro.
  • Eşti nebun? Noi am zis sa-i punem cate 250!
  • Treaba mea cât îi pun, de parcă am concura. Vă asigur că atitudinea mirilor faţă de voi nu se va schimba în dependenţă de cât puneţi. Principalul e să acoperiţi cheltuielile legate de prezenţa voastră aici.
  • Mda, bine, vedem.

Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar nu o dată mi s-a părut că dau cam puţin când merge vorba de asemenea eveniment, cu toate că eram tânăr şi nu cred că avea cineva mari aşteptări la acest capitol. Dar oricum, la un moment dat parcă-mi apărea un nod în gât când priveam sărbătoriţii. Sau mai ales când n-aveam chef să merg la vreo nuntă sau botez şi inventam câte-un pretext tâmpit pentru a nu merge.

Îi aud pe unii părinţi cum le ţin o prelegere întreagă copiilor despre cât de important e să primească nota 10 la examen, pentru ca apoi să-şi facă griji pentru că e stresat copilul c-a primit 9,99.

M-am certat zilele trecute cu părinţii. N-oi avea eu cine ştie ce vârstă, dar nici copil nu mai sunt.  Și părinţii, bineînţeles, au chef mare de nepoţi. Respectiv, orice discuţie se termină cu acest subiect care deja devine stresant. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi doresc şi eu copii foarte mult, doar că noţiunea de planificare a familiei ţine de foarte multe alte aspecte, pe care eu personal nu le pot ignora în niciun fel.

Însă nu vreau să discut despre subiectul conflictului în sine, ci despre faptul că evitarea acestui subiect duce către evitarea discuţiei cu părinţii în general, iar acesta deja este un aspect periculos, care nu doar că nu duce la rezolvarea problemei, ci creează altele noi.

Vi se pare ceva cunoscut?!

În ultima vreme cam evit discuţiile cu un partener care de ceva vreme mă tot freacă la cap cu noutăţi despre un contract nou, care necesită foarte mult timp pentru a fi finalizat, ştiind că eu personal nu pot influienţa în nicidecum modul în care decurge procedura. Oare chiar nu e clar că aştept şi eu cu mare nerăbdare finalul acestei tranzacţii?! Daaaa!!! E clar!!! Doar că sunt unii „elevi exemplari” care ştiu că insistenţa este una din cheile succesului. Doar că oricât n-ai fugi spre Est de dimineaţă , soarele va rasari la aceeaşi oră!

Deaceea şi-i sunt atât de recunoscător iubitei pentru că, în pofida faptului că ştie că pe alocuri nu-i spun chiar tot adevărul, iar alteori nu-mi iese chiar totul aşa cum am planificat, ea oricum de fiecare dată mă îmbrăţişează şi mă sărută absolut sigură că-ntr-un final oricum va fi totul bine.

Fiţi mai toleranţi şi niciodată nu vă certaţi cu cei apropiaţi.

Еще Columns