Тема

Patricia Sorocean, şoferiţa metroului din Lyon

Avem noi nişte sterotipuri precum că unele job-uri sunt destinate sută la sută băieţilor. Din fericire, avem o mulţime de exemple când fetele îşi îndeplinesc meseria foarte bine, chiar dacă e una bărbătească. Patricia Sorocean este o tânără din RM, care munceşte în calitate de şofer de metrou în oraşul francez Lyon. Ce impresii are despre aceste job departe de casă şi mai ales, cum a ajuns pe tărâm francez, aflaţi din materialul de mai jos!


Am venit aici din proprie dorinţă, pentru a-mi face studiile. La Chișinău am studiat la liceul francofon "Mihai Eminescu", iar Franţa aş putea, spune era o destinaţie prestabilită. Acum învăţ la Institutul Naţional de Ştiinţe Aplicate (INSA) din Lyon, departamentul Ştiinţele şi Ingineria Materialelor, ce oferă posibilităţi de specializare în domeniul polimerilor, metalurgiei şi în nanotehnologii.

Venind în Franţa cunoşteam destul de bine limba, plus că am studiat la liceu materiile fixe în franceză, ceea ce m-a ajutat mult. Franţa este o ţară dezvoltată, cu un nivel economic înalt, iar pe lângă asta este una foarte frumoasă şi bogată istoric. Am ales oraşul Lyon mai mult pentru şcoală, institutul având un program şcolar ce-mi plăcea şi oferind o diplomă de inginer destul de bine cotată în Franţa.

La metrou am ajuns să lucrez mai mult din necesităţi financiare. Părinţii şi familia m-au susţinut foarte mult, iar cu un salariu mediu în Moldova e greu să mai ţii şi un suflet de om în Franţa. Am aplicat pentru un post de conductor de metrou în Lyon. Nu sunt primul student şi cu siguranţă nici ultimul care o face pentru că, de vreo 10 ani încoace, şcoala are un acord cu firma de transporturi din Lyon. Prin acest parteneriat orice student are dreptul sa postuleze, fie conductor la una din cele 3 linii de metrou (a patra fiind automată), fie la două din cele 5 linii de tramvai. Interesul firmei de transporturi este de a avea personal, care ar putea înlocui conductorii angajaţi direct în zilele lor de vacanţă sau când sunt bolnavi. Interesul studentului este să mai facă un ban în plus. În vara acestui an am avut 6 săptămâni de formare, pe care le-am făcut în cadrul unui stagiu ce relua câteva noţiuni tehnice învăţate la lecţiile de mecanică, după care am avut un examen prin care am fost abilitaţi să conducem. Iar în luna august am înlocuit unii dintre colegii noştri care au avut parte de vacanţa mult aşteptată. Din cele 3 linii cu conductori: A, B, C, eu lucrez pe linia C – metrou cu cremalieră, ce urcă o pantă de 18 % (fiind unicul în Europa) spre Croix-Rousse, un cartier situat pe o colină înaltă, ce cu două secole în urmă era un important centru de producere şi comercializare de mătase.


Frică mi-a fost. Cel mai mult pentru că aveam în mâinile mele securitatea pasagerilor. Dar într-un final, sistemul este foarte securizat, chiar dacă le ţin la "volan", în maxim 8 secunde trenul se opreşte automat. Deşi nu mai sunt la fel de stresată ca la început, când conduc mai am nişte temeri ce sper să nu mi se întâmple niciodată, ca de exemplu să am un incendiu în tunel ori să-mi sară un sinucigaş în faţa trenului (ceea ce s-a întîmplat nu de puţine ori pe celelalte linii), sau să trec la roşu – în acest caz risc să-mi pierd permisul. Uneori visez cu ochii deschişi coşmarul că pierd frânele atunci când cobor în pantă şi mă duc în viteză la vale cu 60 de tone în spate, dar e un "vis" aberant, desigur, securitatea fiind un atu mare al sistemului.

Amuzant este observ mereu persoane care mă privesc lung şi îmi zâmbesc atunci când intru în staţie, alţii iniţiază chiar şi dicuţii: "Mademoiselle, Dvs. chiar conduceşi trenul?, Dar sunteţi atât de tânără!". Mulţi copii mă privesc miraţi şi îmi fac salut cu mâna zicând: "Bonjour!", iar în august mulţi turişti făceau şi poze. Cel mai amuzant lucru, după părerea mea, i s-a întâmplat colegei mele, care termina serviciul şi trecea calea ferată pentru a trece pe celălalt peron, iar un pasager a fugit să o oprească, crezând că vrea să se arunce în faţa trenului.

Situaţii riscante, Slavă Domnului, nu am avut. Doar am rămas blocată în tunel vreo 10 minute din cauza unei probleme tehnice, dar s-a rezolvat rapid.

Desigur, aş vrea să văd cât mai multe fete aplicând în domeniul ingineriei, unde deocamdată suntem până la 30%. Cred că la noi în Moldova încă mai persistă ideea că domeniul aparţine băieţilor sau că este super dificil. Aş vrea să se treacă de aceste stereotipuri şi să aplice pentru ce doresc într-adevăr.

În ceea ce ţine de muncă, nu cunosc piaţa franceză, dar aş putea spune că este o experienţă foarte utilă, mai ales studenţilor. Astfel, înveţi cu mici paşi cum e să fii un angajat, cum e să ai un şef, colegi de serviciu, cum să-ți construieşti relaţii de încredere şi cum să câştigi un ban – lucruri ce la şcoala nu ţi se predau.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Тема