Люди

Moldoveanca care a împărţit aceeaşi scenă cu Chris Brown

Înainte de a o descoperi cei de acasă, vocea ei cucerise deja publicul din România şi pe cel din Statele Unite ale Americii. A cîntat chiar şi în faţa a 12000 de americani la dechiderea unui concert de-al starului internaţional, Chris Brown. Dar după 7 ani, timp în care a experimentat diverse forme ale muzicii pe tărîmul american, Silvia Allegro a decis să se întoarcă acasă, pentru a-şi construi o carieră muzicală, explorînd două stiluri muzicale: jazz şi pop rock.

Încă din liceu am prins „virusul" festivalurilor de muzică uşoară, organizate în România. Acolo am absolvit liceul şi prima facultate. Îmi plăcea atît de mult să particip la aceste concursuri, încît devenisem dependentă, în sensul bun al cuvantului. Era ca o doză de adrenalină de fiecare dată cînd luam trenul şi mergeam chiar şi cîte o noapte întreagă spre un oraş necunoscut, unde trebuia să mă descurc de una singură. Astfel, timp de vreo doi ani, am cutreierat ţara, mi-am făcut prieteni noi, am învăţat din critica juriului, am invăţat să pierd, dar am şi cîştigat premii.

În America am făcut a doua facultate, iar o perioadă, muzica era pe planul trei, căci făceam studiile seara, dar în timpul zilei şi în weekend lucram. Cînd am absolvit, am început să colaborez cu un manager, prin intermediul căruia am început să cînt la evenimente locale.

Jazz-ul l-am descoperit din timpul în care eram studentă în Bucuresti. Am început să îl apreciez cu adevărat deja în America. Acolo am descoperit foarte multe surse de inspiraţie. Cu toate astea, nu prea mă încumetam să interpretez jazz, fiindcă presupune o tehnică vocală aparte. Recent, am început o colaborare frumoasa cu pianistul, Valeriu Culea, şi dumnealui m-a încurajat să îmbrăţişez acest stil.

Aveam emoţii foarte mari,atunci cînd am cîntat înainte de evoluţia lui Chris Brown. A fost destul de interesant, mai ales, că cîntasem unui public format din 12000 de spectatori. Aveam camere verzi separate, unde totul era deja pregătit conform cerinţelor din rider, facut de manager. Eram suprinsă să văd asa o atitudine serioasă faţă de artişti: cu ceva timp înainte organizatorii au întrebat ce temperatură prefer să fie în cameră, de ce mobilier am nevoie şi ce fel de bunătăţuri să îmi pregătească!

Consider că nu ar trebui să fie altă performanţă decît cea live. Altfel, e ca şi cum ai minţi publicul. Cu părere de rau sunt multe instanţe, una fiind lipsa unei sonorizări adecvate, cînd interpreţii autohtoni sunt presaţi să aleagă dintre o prestaţie live, posibil mediocră, sau una perfectă, dar mai puţin onestă. Pe de alta parte, o versiune perfectă e doar cea de pe disc, iar atunci cînd cânţi live e şi normal să fie alt sunet, altă dinamică şi e şi mai interesant din mai multe considerente.

Nu prefer să cînt un anumit gen de muzică.  Îmi place jazz-ul, pop rock, chiar  şi dance. Un lucru e sigur: m-aş plictisi să cînt mereu acelaşi gen de muzică  sau să cînt aceeaşi piesă, la fel, de doua ori. Pasiunea pentru muzică o am de mică. În copilărie am frecventat cercuri de muzică şi am urmat  o şcoală de muzică timp de 7 ani. Secţia pian. Cînd îmi imaginam viitorul, mereu mă vedeam pe scenă, însa cînd am mai crescut, devenea tot mai complicat să mă concentrez doar pe domeniul muzical. Îmi părea complicat deaorece era necesar să investesc în dezvoltarea mea ca artist, dar atunci era o perioada grea din punct de vedere financiar. Au urmat studiile, diferite joburi - timp în care făceam  şi muzică, dar  superficial. Abia în ultimele şase luni, nu mă ocup de nimic altceva decît de muzică.

Deocamdată, am cîntat doar în SUA, România şi Moldova. Publicul nostru faţă de cel din afară parcă e mai puţin degajat. Părerea mea e că n-ar fi rău să se lase duşi un pic de valul muzicii şi să se relaxeze mai mult.Sunt implicată în două proiecte. Ambele îmi sunt la fel de dragi. Unul este cu trupa No Stresss, unde repertoriul este compus din piese moderne, în stil pop şi rock. Suntem cinci membri în trupă şi mă simt foarte bine atunci cînd evoluăm împreună. E dinamic şi producem o energie aparte. La moment, cîntăm multe cover-uri, însă lucrăm şi la creaţii proprii. Al doilea este un proiect jazz, cu Valeriu Culea. Am înregistrat deja cîteva teme jazz şi urmează să avem un concert interesant pe 3 decembrie la Sala cu Orgă. Deşi sunt diferite, ca stil şi concept, se completează, astfel ceea ce îmi lipşeste în primul, e compensat de al doilea proiect si invers.

În timpul apropiat planific să înregistrez un colind în limba engleză. În paralel, lucrez cu No Stresss şi mă pregătesc şi pentru concertul jazz din 3 decembrie de la Sala cu Orgă, la care vă invit pe toţi cu drag!

Jurnalist: Maria Eşanu

Poze: arhivă personală

allfun

Еще Люди