Люди

Victor Micuşa despre expediţia în Patagonia. Fragmente exclusive din Jurnalul său de călătorie

Atunci când s-a pornit în Patagonia pentru o lună de zile, o prietenă i-a sugerat stilistului Victor Micuşa să-şi facă notiţe zilnice pentru a păstra toate impresiile. Scria când şi pe unde apuca: noaptea când alţii dormeau, ziua când mergeau în maşină sau dis-de-dimineaţă când nu se auzea decât vuietul râurilor. Vezi care a fost motivul real care l-a convins să purceadă în această expediţie, cele mai tari impresii, cele mai grele situaţii, dar şi trăirile personale - toate din jurnalul de călătorie al lui Victor Micuşa, care urmează să se transforme în scurt timp într-o adevărată carte.

Duminică 8.02.14 108 kg

Pregătiri dis-de-dimineaţă. De obicei, eu las totul pentru ultima zi. Asta mă face să mă concentrez, să mă enervez pe cei din jur, pentru ca la despărţire să nu fie lacrimi de dor şi jale, adică un fel de şoc care trece după două zile, dar atunci începe dragostea platonică.

Marţi, 10.02

De fapt, plecarea mea în Patagonia nu a fost un capriciu de-al meu. Mai tare am vrut să-mi văd băiatul. El se simte bărbat în toată legea, iar eu îl consider încă copil. Ca el să nu simtă asta,  eu chipurile merg în expediţie pentru 30 de zile pentru a avea posibilitatea să îl văd o zi. Insuficient, dar…

Santiago, Chile - sărăcie şi scumpete. Afară + 37 C. Un taxi ne-a adus la autogară de unde urma să luăm la 20.30 un autocar spre Puerto-Monte. Gara-i gară. Fix ca la noi. Cu chiu cu vai am schimbat câte 100$ şi am pornit în oraş. Acolo deja era  mai vesel. Ceea ce am observat e că aici nu prea există  wi-fi, iphoane, planşete. Într- adevăr, sărăcia bântuie, iar preţurile sunt pipărate. Aici lumea nu prea fumează, sau ţigările sunt scumpe, sau fumători sun puţini.

Joi, 12.02 ora 5:15

Nu pot dormi, cu toate că aseară ne-am culcat pe la 11.40. Ieri s-a tensionat un pic situaţia în colectiv dintre Vasile, care merge la volan cu maşina în spate şi Alexandru, cu care mergeam şi eu. Nimic deosebit: unul vrea să meargă conform rutei, altul - să ajungă mai repede la apele termale. Vă daţi seama, de duminică - nespălaţi. Până la urmă, Alexandru a hotărât să mergem după rută şi în scurt timp am ajuns la campingul Montana, unde am găsit un duş şi ieşirea la lac.

Sâmbătă, 14.02,  10.30 Argentina

Tronaor este un lanţ de munţi, acoperiţi cu gheţari şi zeci de cascade mari şi multe-multe cascade mai mici. Toate se adună într-un râu mai mare, care se varsă în lacul „Loco Mascardi”, pe malul căruia stăm noi. Rezervaţia are o denumire interesantă pentru vorbitorii de limbă rusă „Nahuel Huapi”. Mai dăunăzi am mers în rezervaţia „Petrohue” şi aşa localităţi şi denumiri de râuri, munţi, rezervaţii, cu denumire care se termină cu „HUE” sunt destul de multe. Pe drum, spre munte, ne-am oprit la Belle vedere, la ei se numeşte „Mirador” - un lac cu insule şi insuliţe de  culoare albastră- azurie. Rai, nu alta!

Vineri, 20.02 (la apele termale)

Reieşind din faptul că accesul la râu este admis, Alexandru a plecat să prindă peşte. Înseamnă că-i pe mult timp. Eu mi-am spălat la râu, cu săpun de corp, tot ce am purtat zilele acestea. Beneficiind de soare cu un 25+ C, mă bronzez şi aştept să se usuce. Dacă reuşesc, mă îmbrac tot în ele, dacă nu -  le iau pe cele de rezervă. De pe mine s-a luat deja un strat de piele, mă înnegresc a doua oară.

Duminică, 22.02

Ieri toată ziua am fost la volan - 385 de km. Dimineaţa a început cu zeamă. Chiar de am făcut-o noi, eu nu am mâncat. Apă chioară - cartofi, o mână de orez, un pumn de făină din porumb, ceapă tocată, peşte, sare şi piper. A, da, şi lămâie - pentru gust.

Marţi, 24.02

De cu seară era vorba să ne sculăm la 5.30, ca la 7.00 să ne urcăm în Fitz Roy (n.r. munţi, Argentina). Am împărţit produsele pentru trei zile şi ne-am culcat. Până la urmă, codindu-ne ne-am pornit la 8.30. Atunci când făceam rucsacul am pus tot de ce aveam nevoie. La cântar arăta 21 de kg, în rest, la toţi - nu mai mult de 17 kg. Era prea greu. După ce băieţii au făcut o revizie la rucsacul meu, m-am ales cu:
- din 3 perechi de chiloţi - 1;
- din 1,5 l apă - 1l;
- trusa igienică: săpun, şampon, prosop mare, periuţa de dinţi şi pasta de dinţi;
- Din două perechi de pantaloni de  flis - o pereche;

Pe urmă au scos:  lămâile - patru bucăţi, avocado - 3 bucăţi, cafeaua - un pachet, trusa cu documente, şi bani şi nu mai ştiu ce acolo şi am ajuns la 16 kg.

(...) Ajungând în faţa lacului de lângă Fitz Roy s-a deschis o privelişte uimitoare. Gheţarii pe munţi erau în formă de colţi, unul din ei, având înălţimea de 3100 m. De-acolo se începea râul zgomotos, unde mai târziu am instalat corturile. Priveliştea îmi amintea de poveştile din copilărie despre împărăţia gheţarilor.

Joi, 05.04

Dimineaţa m-am sculat cu greu la 7.45, dar odihnit cu toate că pe la ora două noapte Ala încă umbla şi foşcăia printre pachetele sale. Îmi spălam dinţii şi mă uitam în oglindă. Barba sură se aşeza pe faţă, nu erau ţepi, iar părul arăta ca soarele de pe drapelul Argentinei, după ce mă culcasem aseară cu el ud. Astăzi destinaţia este Rio Gallego, unde trebuie să ne întâlnim cu restul grupei.

Luni, 09.03, 15.00 Aeroport Chile

Zburăm spre Lima, Peru după care vom zbura la 21.05 spre Madrid. Ieri a fost o zi din cele mai plăcute ale acestei călătorii. L-am întâlnit pe feciorul meu. Vasile a binevoit să meargă cu mine în Puerto Monte, ce se afla la 15 km. Vasea, eu şi Andrei am decis să mergem spre indienii  Mapuciu, nişe prieteni de-a lui Dumitru la care trăise vreo patru zile când făcuse cunoştinţă la o expoziţie. Ne-au primit cu pâine pe vatră, numai că ei o făceau în cenuşă. Mie mi-au făcut o procedură de curăţare a orificiului nazal, suflându-mi în ambele nări ceva praf care se lipea parcă de creier, începând să vezi stele verzi, apoi lacrimi, tuse, vomă şi într-un final m-a calmat. Pentru prima dată am călărit. Mie şi lui Dumitru ne-au dat câte un cal de mai mare frumuseţea. Nu a fost greu.

Marţi, 10.03, Madrid (ultimele fraze din jurnal)

(...) La 22.30 ajungem la Bucureşti, unde ne aşteaptă şoferul cu mini-busul care ne va duce la Chişinău, unde ne aşteaptă cei dragi pentru care suntem cei mai buni, cei mai frumoşi, deştepţi, descurcăreţi, cei mai cei. Chiar dacă nu prea era cazul de complimente, fiecare dintre noi se simţea „cel mai, cel mai”.

Fragmente culese de Ludmila Popescu
Foto: arhiva personală

allfun

Еще Люди