Люди

Daniela Herţa: Voluntariatul este un fel de "trial version" al vieţii reale

Eroina acestui interviu, Daniela Herţa, face parte din generaţia tinerilor activi. Să vedem: călătoreşte, face voluntariat, are timp de cărţi, teatru şi amici, munceşte în domeniul social media şi mai ales, pentru examenul maturităţii - numit BAC. Mai scrie pe blog, merge la training-uri de dezvoltare personală şi nu doar. Ce să nu mai lungim vorba - e un exemplu model pentru semenii ei!

Daniela, ai o mulţime de activităţi, te implici, călătoreşti. Mai concret, cu ce te ocupi?

Activitatea mea de bază este şcoala. Absolvesc liceul anul acesta şi mă pregătesc de BAC. Mai fac cursuri de franceză şi germană, merg şi la diferite training-uri pentru dezvoltare personală. Pe lângă asta, mai lucrez, fac voluntariat, merg la diferite evenimente, citesc mult-mult, sunt la teatru măcar o dată pe săptămână, mai ies cu prietenii la un suc şi savurez zilele frumoase.
Călătoresc mai mult vara, mai merg în timpul anului pe câteva zile să mă odihnesc puţin de rutina zilnică.

Ai făcut şi mult voluntariat. Cum te-a modelat această activitate?

Am făcut mult voluntariat într-adevăr. Uneori îmi pun întrebarea dacă tot ce am făcut s-a meritat, pentru că fiind o muncă benevolă de multe ori nu se ia în serios sau nu este apreciată. Totuşi, sunt proiecte pentru care s-a meritat tot efortul şi cărora le datorez mulţumiri pentru o experienţă superbă.

Voluntariatul mi-a deschis o viziune mai largă, am cunoscut o grămadă de oameni noi şi mi-am făcut prieteni pe viaţă. Nu ştiu dacă văd efectul acestuia în fiecare zi, dar cu siguranţă m-am schimbat mult în aceşti ani, anume datorită voluntariatului. De fapt, aici am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu diverse situaţii şi circumstanţe neplăcute şi dure din viaţă, am avut dezamăgiri, am lăsat mâinile în jos, apoi iar le-am ridicat cu noi forţe.

Voluntariatul este un fel de „trial version” al vieţii reale. Iar uneori anumite proiecte includ chiar mai multă responsabilitate decât la serviciu.

Tot datorită participării la diferite festivaluri am cunoscut oameni minunaţi, bucăţi de soare răspândite prin toată lumea şi acum ştiu sigur că dacă zbor spre Japonia, am un cămin acolo sau în multe alte părţi ale lumii.

Am făcut mult voluntariat şi mai fac și acum în domeniul artei, al teatrului. Aici mi s-a deschis o lume cu totul nouă, oameni deosebiţi, nepământeni, oameni de la care învăţ în fiecare zi şi cărora le datorez personalitatea pe care o am astăzi.


Ai un blog. Ce postezi acolo şi de ce ai decis să îţi lansezi unul?

Blogul îl am de vreo 5 ani. De fapt, am schimbat mai multe platforme, am avut mai multe bloguri, dar totul a început în 2010, când am simţit nevoia să-mi înşir pe foaie gândurile.

Profesoarei de limbă română nu i-a plăcut niciodată cum scriu, iar eu simţeam nevoia să mă eliberez de această povară şi să-mi descarc gândurile în afara lecţiilor de limbă română.

Am fost inspirată să scriu o primă postare pe Facebook în notiţe, la care am avut un foarte frumos şi motivaţional feedback şi am decis să-mi creez un blog. Acum am unul personalizat, mai serios decât primele mele încercări. Postez impresii despre diferite evenimente şi proiecte, recomandări de cărţi, dar cel mai mult scriu despre mine, despre tine, despre noi, despre suflet şi dragoste, despre soare şi îmbrăţişări, despre viaţa de zi cu zi. Duc un fel de jurnal, unde scriu ce am pe suflet şi ce văd ochii mei şi vreau să vadă şi alţii. Mă bucură când ştiu că sunt citită şi mai ales când aud vorbe bune despre mine. Asta mă motivează să scriu. În plus, mă simt mai bine, mai eu, cu mai mult suflet în mine după ce scriu.

Eşti unul dintre cei mai tineri membri ai unei echipe de publicitate. Cum ai ajuns acolo şi ce misiune ai?

Sunt într-adevăr cel mai tânăr membru al echipei. Fac social media, mai exact sunt Social Media Manager, ceea ce înseamnă că promovez anumiţi clienţi pe online, pe reţelele de socializare. Îmi place foarte mult ce fac şi mă simt în largul meu, pentru că iubesc să scriu şi iubesc să promovez frumosul. Vin la lucru cu drag şi atâta timp cât primesc plăcere de la ceea ce fac nu simt că aş lucra sau aş obosi.

Ai avut ocazii şi să călătoreşti. Ce ţări ai vizitat şi ce te-a impresionat?

Pe când eram la școală, am avut ocazia să merg în multe excursii. Am fost la Sankt-Petersburg, la Budapesta, Praga, Viena, Kiev, Ismail şi altele. Pe lângă asta, am fost de mai multe ori în Canada şi în Grecia. Am vizitat puţin Ucraina şi România, iar cel mai important – iubesc să călătoresc prin Moldova.

M-a impresionat mult orașul Sankt-Petersburg, care pare a fi rupt din toată Rusia, creează impresia unei cu totul alte ţări. Acolo viaţa s-a oprit cam prin secolul XIX, ceea ce este foarte frumos.

M-am îndrăgostit la prima vedere de Budapesta. Un oraş-soare, cu o arhitectură impresionantă şi oameni frumoşi. Te poţi pierde printre străzile lor şi să nu mai vrei să te găsească cineva. O altă mare dragoste este Praga pentru mine. Oraşul acesta este într-adevăr o poveste: castelele, clădirile, totul te duc înapoi în timp, de unde nu mai doreşti să revii. În plus, am şi un ataşament sentimental deosebit faţă de Praga.

Viena, oraşul culturii, oraşul artei şi al frumosului, cu siguranţă, ai nevoie de câteva săptămâni bune ca să poţi savura din toate deliciile vieneze.

Canada, fiind la un alt capăt al lumii, m-a impresionat mult prin natura sa. Cascada Niagara, râurile, lacurile, combinaţia dintre arhitectura de stil nou american şi cea veche europeană.

În câteva cuvinte pot spune că lumea toată merită de vizitat, peste tot găseşti lucruri atât de frumoase, care nici nu ştii cum te pot marca pe o viaţă.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: arhiva personală

allfun

Еще Люди