Люди

Diana Nanu: Prin negocieri am învăţat nu doar să vorbesc, dar şi să fiu auzită

Tânăra din acest interviu şi-a adunat toată experienţa din diverse activităţi şi a modelat-o într-o carieră în domeniul vânzărilor. Să vedem: călătorii în Ungaria, Germania sau Austria, voluntariat în cea mai mare organizaţie de tineret, AIESEC, marketing la o revistă de top din ţară, pasiuni pentru teatru şi pentru studierea limbajului corpului, cam la acestea se rezumă profilul Dianei Nanu, eroina interviului. Ce alte lucruri interesante puteţi afla despre ea, vă recomand să citiţi materialul de mai jos.

Diana, tu ai experienţa negocierilor, chiar dacă studiezi la o facultate cu profil filologic. De unde, totuşi, pasiunea pentru cifre?

Îmi plăceau piesele de teatru postmodern, unde actorii manipulează cu emoţiile spectatorilor. Aveam o adicţie față de studierea limbajului corpului. „Înghiţeam” cărţile, citeam noaptea şi practicam în faţa oglinzii. Prin negocieri am învăţat nu doar să vorbesc, dar şi să fiu auzită. Cred că pasiunea se rezumă nu atât la cifre, cât la comunicare.

Tu ai făcut şi voluntariat în una dintre cele mai mari organizaţii de tineret, AIESEC. Povesteşte-ne despre această experienţă.

A fost o experienţă deloc uşoară, pentru că au fost multe provocări, dar, probabil, a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Timp de 4 ani am reuşit să cresc enorm, de la poziţia de membru, la cea de vicepreşedinte în comitetul naţional, aria relaţii externe. Am avut parte de cea mai nebună echipă, în sensul frumos al cuvântului. Eram cinci, pe cât de diferiţi la început, atât de uniţi spre sfârşitul unui an de colaborare. Împreună cu Sam, Nuno, Julian şi Ana am organizat numeroase conferinţe, evenimente şi proiecte, care aveau ca scop dezvoltarea potenţialului tinerilor. Acum în Columbia, Ghana şi Portugalia există cu un vorbitor de română mai mult. Au fost multe momente în care nu mai aveam putere să lupt, dar echipa, care era întotdeauna alături, nu m-a lăsat să cad. Însă cel mai dificil moment a fost acela în care plângeam în aeroport, pentru că nu ştiam dacă îi voi mai vedea vreodată pe cei care mi-au devenit atât de dragi. Dar… nimic imposibil! În câteva ore îmi voi revedea o parte din echipă!

Anul acesta ai luat premiul Bursei de Merit. Cum a fost?

La ceremonie cineva a glumit: „Iată aşa arată tocilarii Moldovei!”. De fapt, am întâlnit mulţi oameni frumoşi, care au creat frumoase impresii. Toţi aveau emoţii, fapt ce a contribuit la crearea unei atmosfere călduroase.

Ai avut ocazia şi să călătoreşti. Ce ai învăţat din aceste deplasări?

Am învăţat cel mai important lucru – viza trebuie deschisă cu rezerve de timp. Experienţa unor călătorii în Germania, Austria şi Ungaria a fost cea mai memorabilă. Am petrecut o noapte la sectorul poliţiei de frontieră în Ungaria, pentru că îmi expirase viza cu câteva ore. Nimeni nu vorbea engleză, franceză, română sau rusă, ca să-mi răspundă la întrebarea ce va urma. Cred că am avut un mare noroc, să întâlnesc oameni excepţionali, datorită cărora peste patru zile de groază am ajuns acasă.

Am învăţat ce înseamnă inteligenţa emoţională în situaţii de criză, dar cel mai important, am învăţat să le mulţumesc oamenilor chiar şi pentru un zâmbet, deseori, acesta contează mult.

Ce pasiuni ai?

Marea mea pasiune rămâne a fi studierea limbajului corpului şi dramaturgia postmodernă. Există spectacole pe care le-am văzut de 6 sau 8 ori, pentru ca să văd diferenţele în jocul actorilor. Îmi place să-i decodific mesajele, care deseori par a fi la limita absurdului.

Care este motto-ul după care te ghidezi în viaţă?

„Nu regreta!”Am învăţat să nu regret pentru nimic în lume, chiar şi eşecurile sunt bune. Dacă din 100 de experimente 99 eşuează, ele reprezintă 99 momente de glorie în care nu ai cedat.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: Arhiva personală

allfun

Еще Люди