Люди

Tinela Şelaru, un fragment din studenţia din Japonia

Ţara Soarelui Răsare este încă o enigmă pentru mulţi dintre noi. Asociată cu capătul lumii, acest teritoriu cucereşte pe oricine care vine să îl viziteze. Aşa a fost şi în cazul Tinelei Şelaru, o tânără din RM care a decis să îşi facă studiile tocmai în Japonia. Până a ajunge acolo, Tinela s-a oprit în Marea Britanie, unde este înscrisă la Newcastle University. Dorinţa de a îmbina lecţiile din Regat cu vizita şi studiile în Japonia, într-un final, s-a realizat. Şi iată cum!


Sunt studentă în Marea Britanie din 2012 şi voi absolvi studiile în 2016. La început mi-am dorit să plec direct în Japonia, după clasa XII-a, dar am întârziat cu aplicarea şi am ales următoarea opţiune, Anglia. Eram sigură şi eu, şi părinţii mei că în niciun caz nu voi rămâne în Moldova. Oricât de riscant sau costisitor nu ar fi, dacă există oportunitatea de a explora și alte teritorii în lumea aceasta enormă, merită să profiţi de ea.

Pentru aplicarea la studii în UK am apelat la serviciile oferite de programul "Excel", deşi e la fel de uşor şi accesibil să aplici individual prin website-urile universităţilor de care eşti interesat (ceea ce nu ştiam atunci). Primul an l-am petrecut în Canterbury, Kent University, la facultatea de Business Administration. În anul al II-lea am decis să mă transfer la Newcastle University, facultatea International Business Management, care oferă şi un an de studii în ţara limbii pe care îţi alegi să o studiezi. Cu alte cuvinte, m-am transferat pentru a studia la o instituţie mai cotată şi, în primul rând, pentru că nu renunţasem la scopul de a ajunge în Japonia. Acum iată, mă găsiţi la Kyushu University!


În Japonia suntem trimişi ca să ne consolidăm eficienţa limbii japoneze şi să învăţăm mai multe despre cultura niponă în mod direct, prin practică. Fac parte dintr-un program special pentru studenţii de peste hotare, organizat de Kyushu University. În fiecare lună se organizează călătorii şi experienţe unice, care ne aruncă direct în cele mai intime circumstanţe ale vieţii japoneze cotidiene. De exemplu, luna asta am făcut meditaţie zen împreună cu monahii de la un templu budist. Într-o altă zi, am fost duşi pe un teren unde se recoltează orezul şi am ajutat fermierii să strângă roada. Ceea ce ţine de studiile academice, avem o listă enormă de  cursuri, de unde putem alege orice ne intereseaza mai mult. Acum studiez economia, politica şi istoria Japoniei şi a Asiei de Est. Semestrul trecut am ales cursuri privind ceremonia ceaiului, industria cinematografică a Japoniei şi problema discriminării dintre sexe din Japonia.


De multe ori sunt pusă în faţa unei întrebări: prin ce mă cucereşte această ţară? Încă nu am găsit răspunsul adecvat. E ceva greu de explicat. Pasiunea nu se descifrează în cuvinte, dar probabil mereu m-a fascinat atmosfera de mister în care e învăluită această ţară. În Moldova, Japonia e reprezentată ca o ţara imaginară, din poveşti. Japonia sau e idealizată, sau e defăimată, dar mai rar e privită de la egal. În fine, interesul pentru Japonia a pornit de la un amalgam de elemente curioase din cultură şi istorie. Mereu am simţit că Japonia e a doua mea casă, fără să fi fost acolo măcar. Dar, asta a fost demult, pe când aveam vreo 10 ani. Acum, însă, văd lucrurile în lumina lor adevărată şi în loc să o idealizez, tratez Japonia ca un obiect complex de studiu şi analiză.


Am călătorit mult de-a lungul timpului. Desigur, în primul rând am străbătut ţările europene. De mică, obişnuiam să plec singură în Italia în timpul verii, unde stăteam pe la mătuşe. Uneori mai plecam cu prietenii şi la tabere de odihnă în România. Înainte să încep clasa a XII-a am participat într-un program de studii al limbii engleze pentru business, desfăşurat în Budapesta. Când eram mai mică am ajuns până și în America, Florida şi în Turcia. Dar visul meu, realizarea căruia s-a lăsat așteptată cel mai mult, a fost să ajung în Japonia. Şi iata-mă aici, în sfârşit.


În Japonia am fost în astfel de oraşe ca Tokyo, Kyoto, Osaka, Nara, Beppu, Nagasaki etc. Recent m-am întors din Coreea, Seul, unde am vizitat nişte prieteni. Mi-am dorit de foarte mult timp să vizitez aceste locuri. Acum realizez că până nu demult obişnuiam să văd imagini cu unele locuri vizitate doar la televizor. E amuzant când îmi dau seama că pentru majoritatea colegilor mei, mai ales din ţările europene şi din America, a călători în ţări de peste mări şi oceane e la fel de firesc şi accesibil cum e pentru noi să plecăm cu maşina până la Bălţi sau Iaşi. Multe persoane de acasă mă întreabă despre Japonia, de parcă am plecat în cosmos!


Din fericire, am mulţi prieteni japonezi aici. Oamenii aceştia sunt fascinaţi de străini, mai ales de europeni şi americani. Deşi e al 6-lea cel mai mare oraş din Japonia, Fukuoka nu e la fel de turistic ca Tokyo sau Osaka, asa că lumea de aici e mereu şocată şi încântată să socializeze cu străinii. Deja m-am obișnuit să fiu constant urmărită de priviri curioase sau să fiu salutată în engleză de oameni necunoscuţi. Din această cauză, probabil, e mai uşor să treci peste bariera de la început, când îţi faci prieteni japonezi. Oamenii aici formează o societate extrem de omogenă, iar noi, străinii, suntem pentru ei ca un portal spre noi orizonturi de cunoştinţe. De obicei, japonezii nu-şi exprimă emoţiile sau gândurile profunde, nici măcar în familie, dar cu mine, prietenii mei niponi se simt în siguranţă şi lasă frâu liber cuvintelor, fără complexe. Poate pentru că eu reprezint o pagină albă ce a apărut în viaţa lor brusc, fără să conţină informaţii despre trecutul lor şi nu are nicio legătură cu cercul lor social.


Am făcut şi voluntariat în Japonia. O zi am fost implicată în activităţile unui templu, am cântat de câteva ori pe scene cu ocazia unor festivaluri locale în Fukuoka, am fost la plantarea şi recoltarea orezului în nişte regiuni rurale. Voluntariat am făcut şi la o şcoală primară, unde am asistat la predarea limbii engleze pentru copii. Am petrecut două zile într-o familie de japonezi cu doi copii. Scopul acestei şederi a fost expunerea lor la o altă cultură. Mi-a fost interesant să particip la ceremonii de ceai, mai ales, că am frecventat unele cursuri oferite de universitate.

Activităţile constante includ programul familiei gazdă, cu care mă întâlnesc periodic în scopul unui schimb de experienţă şi cultură şi, totodată, practicarea limbii japoneze. Recent mi-am găsit şi un part-time job, unde moderez nişte "mese rotunde" cu studenţii de la o universitate locală. Scopul pe care-l am în aceste activități este să contribui la schimbul dintre culturi şi să predau limba engleză.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: Arhiva Personală

allfun

Еще Люди