Тема

Vorbim cu studenții străini, care au ales Moldova pentru o carieră în medicină

Subiectul pe care îl propun atenției Dvs. ține de curaj. Da, despre curaj și dorința infinită să îți urmezi visul, chiar dacă pentru aceasta trebuie să îți lași țara, cultura, familia, prietenii și să o începi de la zero într-un loc străin, în care te vei afla timp de 6 ani.  Republica Moldova, an de an, primește la studii tineri din străinătate, care vin să pună piatra de temelie a unui viitor mai bun.

Am realizat un interviu vast cu trei tineri din Israel, care au decis să își contureze viitoarea carieră de doctor aici, în Moldova. Astfel, Mohamed Haj Amer ( anul V), Hamada Wakid ( anul V) și Mohamad Dallasheh ( anul IV) au povestit despre cum e viața de student într-o țară absolut diferită de cea natală, de ce anume au optat pentru o universitate din Moldova și cum e să faci față diferențelor culturale și de mentalitate de la noi aflaţi mai jos.

Pentru început, aș dori să vă întreb, cum ați aflat despre universitatea noastră și de ce ați decis anume aici să vă faceți studiile?

Mohamed Haj Amer:  Pot spune că am fost convins de frații mei, care au studiat anterior în Moldova. Mai întâi, mi-au relatat despre țară, apoi, despre cum e să înveți în universitatea  unde pe lângă informațiile teoretice, poți beneficia și de ore practice în medicină. Acest lucru mă va face să devin un medic mai bun și, cu siguranță, privesc înainte spre un viitor strălucit. Un alt avantaj a fost taxa rezonabilă  pentru contract. Spre deosebire de alte țări, suma este mult mai mică. E un moment care într-o oarecare măsură îi ajută pe părinții mei să nu aibă probleme financiare. Traiul nu este chiar costisitor, iar acesta e un detaliu esențial. Mai mult decât atât, să înveți peste hotare și să fii departe de țara ta nu este tocmai ușor. Am devenit mai responsabil, mai conștient.


Hamada Wakid: Am avut un prieten care a învățat în Republica Moldova. Mai tot timpul îmi povestea despre universitate, despre nivelul înalt al studiilor. Tot el mi-a povestit despre modul facil de a te adapta cu traiul aici. În concluzie, la recomandarea lui, am decis să studiez în Moldova.


Mohamad Dallasheh:  Recunosc, a fost greu pentru mine să iau această decizie, cea de a studia în Moldova. Un prieten apropiat mi-a spus despre universitatea unde învăț acum, în special, de faptul că aici mulți dintre cei care îi pășesc pragul reușesc să se afirme când se reîntorc în țara de origine. Mi-a fost greu să las familia, amintirile frumoase și să încep o viață de student la mii de km distanță. Am noroc, însă, de amici și rude, care sunt aici și mă ajută.


Ce v-a motivat să deveniți doctori?

Mohamed Haj Amer: Fratele meu este stomatolog. El a și fost sursa de inspirație, care m-a motivat să fac medicină. A absolvit cu 10 ani în urmă și m-a sfătuit să aplic și eu pentru studii cu profil medical. Recunosc, din copilărie îmi doream să activez în lumea doctorilor,  iar la un moment dat mi-am spus „De ce nu?”. Sentimentul că voi fi medic îmi oferea șansa de a creiona un viitor cu adevărat fulminant. În comunitatea noastră să devii doctor e o realizare extraordinară. Gândul că vei avea puterea să salvezi vieți a fost unul dintre acele care mi-au dat curaj să aleg acest drum. Tatăl meu îmi spune mereu că, atunci când va fi bătrân să am grijă de sănătatea lui și a mamei. Aceste cuvinte, la fel, mă inspiră, inclusiv faptul că profesia de doctor oferă un salariu impresionant.

Hamada Wakid:  A fost visul meu din copilărie, iar eu am decis să îl realizez. Sper cât de curând posibil să îl văd împlinit. Să fii medic e o performanță importantă în comunitatea mea, pentru că avem misiunea de a salva viețile multor persoane.

Mohamad Dallasheh:  Au fost mulți factori care m-au motivat să devin doctor.  Medicina e un domeniu al umanității și empatiei. Doctorii sunt pentru a ușura condițiile și situațiile dificile ale pacienților, să le reducă din suferințe și să le ofere condiții mai bune.

Un alt motiv ar fi dorința mea de a cunoaște mai bine corpul uman. Îmi este interesant cum funcționează acest mecanism viu. După trei ani de studii, pot spune că a fost o adevărată plăcere să văd cum lucrează corpul nostru. Statutul și condițiile pe care le au medicii în țara mea, la fel m-au motivat să aleg acest drum.

Cum a fost să lăsați în urmă familia, țara, prietenii și modul de viață pe care l-ați avut?

Mohamed Haj Amer: A fost dificil și devine ori de câte ori mă gândesc la acest lucru. Să îți schimbi viața, să lași totul în urmă nu e ușor. Mă încurajam cu faptul că într-o zi totul se va schimba și nu va mai fi la fel. Părinții nu sunt lângă tine atunci, când viața nu e prea veselă. Prieteni? A fost ca o stație de unde am luat trenul, lăsându-i pentru alți prieteni, care mă așteptau la altă stație. E o nebunie. Mereu te gândești că ai făcut o alegere greșită, vrei să te întorci acasă. Apoi, te întrebi: „De ce sunt aici? De ce ar trebui să plec? Ei au crezut în mine și m-au trimis departe pentru ai face mândri. Asta își doresc ei, să fie mândri de mine, iar eu îi voi dezamăgi”. Gândurile date mă susțin ca obiectivul pe care îl am să îl văd împlinit.


Hamada Wakid:  Mi-a fost greu să îmi las familia și rudele, mi-a fost greu să mă adaptez la un nou mod de viață pentru că urma să trăiesc singur, departe de familia mea. Trebuia să învăț să mă descurc pe cont propriu, începând de la gătit și terminând cu tot felul de lucruri noi. A fost o provocare pentru mine, iar faptul că am crezut în forțele proprii, m-a ajutat să fac față noilor experiențe.

Mohamad Dallasheh: Cu siguranță, a fost cel mai dificil moment din viața mea când am plecat de-acasă. Familia și tot ce am mai scump în Israel sunt părți vitale din viața mea. Mereu au fost alături de mine, mi-au susținut planurile. Când eram gata de plecare, cei din familie m-au văzut trist, dar mi-au spus să fiu puternic și fericit pentru că urmează să îmi văd obiectivul împlinit.  Suntem departe de casă mai bine de 6 ani, e un alt mod de viață pe care trebuie să îl accepți și să te adaptezi. Tata îmi spunea că pentru a-ți atinge scopul, în viață trebuie să faci multe sacrificii.


Cum e viața de student în Moldova?

Mohamed Haj Amer:  Sincer vorbind, prima zi aici a fost dificilă. Oțară nouă, o viață nouă, fețe străine, o altă cultură, presiunea și responsabilitatea m-au întâmpinat încă de la început. Viața de student are și stres, și multă muncă. Însă este și partea plină a paharului. Faptul că înveți ceea ce îți place și că vei absolvi, te motivează să vezi viața cu alți ochi. Mai tot timpul este dedicat studiului. Am noroc de prieteni care îmi sunt alături.

Hamada Wakid:  Până a veni în Moldova  a fost un drum lung cu avionul. Eram obosit, însă când am ajuns eram plin de energie, înțelegeam că viața mea începe aici. Am început să mă gândesc la  viitorul meu,  la modul meu nou de a trăi și la examenele care îmi sunt în față. Eram dornic să îmi văd colegii, să îi cunosc mai bine. Pentru mine viața de student se rezumă la începutul unei misiuni pe care o am, cea de a deveni medic.

Mohamad Dallasheh: Viața mea de student a început încă din prima zi când am venit în Moldova. Era un mix de sentimente, de fericire că voi putea să ating scopurile propuse. Dominau și emoții de tristețe, și teamă pentru că am lăsat în urmă tot ce aveam mai drag. Fiind student la medicină sunt mereu concentrat pe procesul de  învățare. În weekend, însă, mă distrez cu prietenii, ne vizităm, ieșim în oraș. 

Care sunt materiile voastre preferate?

Mohamed Haj Amer:  Până în anul III eram pasionat de cursul de farmacologie, susținut de doamna Ina Pogonea. Dumneaei a fost cea care era ca un mentor. Fiecare oră te făcea să îți dorești să știi și mai multe despre acest subiect. Chiar o admir pe doamna Pogonea. Grație dumneaei  am prins firul de a fi unul dintre cei mai buni studenți la acest curs. Îmi doream să îi demonstrez că pot acest lucru. Și am reușit. Am devenit un discipol apreciat de doamna doctor.

Hamada Wakid:  Încă din copilărie mi-am dorit să fiu cardiolog.  E și de la sine înțeles, că materia dedicată studiului inimii a devenit preferata mea. Adiacent, am fost pasionat de cursurile de farmacologie, fiziologie, genetică.

Mohamad Dallasheh: Sunt multe materii care m-au cucerit! Aș enumera farmacologia, fiziologia, pneumologia și multe altele. Însă cursul de farmacologie mi-a rămas mult mai apropiat. Nu pot să uit de medicii care mi-au predat aceste lecții. Sunt cu adevărat profesioniști, iar subiectele sunt livrate într-un limbaj accesibil. E o relație de respect reciproc dintre studenți și profesori, iar acest lucru îl apreciez mult.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă   
Foto: Tina Purcel     
Locație: Queen of Coffee
Mulţumiri deosebite doamnei doctor, Ina Pogonea, pentru suportul acordat în realizarea acestui subiect.

allfun

Еще Тема