Люди

Ana Botoșanu: De fiecare dată am spus că nu mai merg în China, dar mereu mi-e dor de ea

Ana Botoșanu este masterandă la Facultatea de engleză-chineză în cadrul ULIM. Tânăra a petrecut un an în China și a reușit să îndrăgească acest ținut enigmatic. Deși a întâmpinat greutăți de la început și a depus mult efort ca să se împace cu ciudățeniile culturii asiatice, Ana a găsit calea de mijloc între cultura chineză și cea moldovenească. Despre studiul limbii chineze în cadrul Institutului Confucius, oportunitățile pe care le oferă acesta, despre călătoriile sale în China și dorul de casă, Ana ne-a povestit în interviul ce urmează.


Ce te-a ambiționat să înveți limba chineză și să faci din asta o carieră?

Eram în clasa a 9-a. Odată, am venit acasă și mama mi-a spus că a găsit niște cursuri de limbă chineză și că ar vrea să încerc și eu. Atunci, cursurile de limbă chineză abia apăruseră și erau gratis. Prima mea reacție a fost: "Serios? Eu și chineza?". Am râs de această idee, dar am încercat. La prima lecție de chineză, iarăși, am râs de ceea ce auzeam. La a doua și a treia am făcut la fel. La a patra lecție, însă, am început să înțeleg ceva și astfel am ajuns la ideea de a face o facultate de engleză-chineză. După ce am susținut BAC-ul, am avut două variante: facultatea de drept sau facultatea de lingvistică. Unul dintre motivele pentru care am aplicat la engleză-chineză a fost faptul că profesori la facultate urmau să-mi fie persoane care s-au născut în China și care au vorbit toată viața această limbă.

Cum ai ajuns pentru prima dată în China?

Ideea de a pleca în China a fost de la început o glumă. Institutul Confucius le oferă studenților care-și fac studiile în cadrul ULIM și celor, care fac cursuri particulare în grup de limbă chineză, oportunitatea de a pleca în China și de a petrece acolo ceva timp. Eu și colegele mele am mers în primul an de facultate în Summer camp, pentru o lună. Cei care vor să beneficieze de astfel de excursii trebuie să susțină testul de competență lingvistică, care implică cunoașterea unuia dintre primele trei nivele. În total sunt șase. Noi am învățat bine, am susținut testul și astfel am plecat în China. Am stat acolo într-o provincie, numită Gansu Lanzhou. Totul a fost achitat, înafară de biletul de avion tur-retur.


Care a fost prima ta impresie despre China?

Am fost în China de două ori și de fiecare dată am spus că nu mă mai întorc acolo. Dar mereu mi-e dor de ea. Mi-ar plăcea să mă duc și pentru a treia oară. Am stat câteva zile în Beijing și în Xi’am, prima capitală a Chinei. O lună întreagă am petrecut-o în provincia Gansu. Anume acolo am făcut cunoștință mai îndeaproape cu cultura chineză. Am fost șocată de la început. Nu doar tradițiile, mâncarea, gândirea, dar chiar și felul lor de a se mișca este absolut diferit de al nostru. Era o cu totul altă lume. Nu mi-a plăcut China din prima și deaceea am zis mereu că nu mă voi întoarce pentru nimic în lume acolo.

Din ceea ce ai văzut în călătoriile tale, ce crezi că îi face pe chinezi atât de diferiți din punct de vedere cultural?

China este ca înghețata. E rece și știi că o să te doară gâtul dacă mănânci prea multă, dar nu poți să te abții. Parcă îți place, parcă nu. Într-un moment e foarte bine, în altul vrei să te întorci cât mai repede acasă. Ceea ce îi deosebește pe chinezi de noi este gândirea lor mereu optimistă. Acolo am învățat să zâmbesc cu-adevărat. Oamenii acolo sunt mereu binedispuși, ceea ce nu pot spune despre moldoveni. Chinezii sunt gata să te ajute mereu, dar, în același timp, te simți singur pe lume. Tot timpul cât am stat în China, am avut probleme cu stomacul, care a refuzat să se adapteze la ceea ce pentru chinezi era absolut normal. Au fost momente când eram gata să renunț la toate excursiile, din cauza că mă simțeam rău. Bucatele lor sunt foarte picante, au mirosuri specifice și stomacul nostru nu le primește foarte bine. În China nu sunt lactate. Ei se conduc de principiul că orice chinez bea lapte doar după naștere. Restul vieții ei nu consumă unt, lapte, chefir sau iaurt. Astfel, produsele ce în Moldova se găsesc la fiecare pas, acolo lipsesc, aceasta m-a uimit foarte mult. Aveau fructele lor, specifice zonei, nu ceea ce găsim în magazinele noastre.

Ok, prima săptămână am gătit. A doua săptămână ne-am întrebat: "Am venit aici să gătim sau să gustăm mâncare chinezească?" Am ieșit în stradă și am gustat tot ce se putea.


Cum te-a întâmpinat ținutul asiatic a doua oară și ce nou ai mai încercat?

După ce m-am întors din prima excursie, am stat doi ani acasă și mi s-a făcut enorm de dor de China. În primul an de master am plecat acolo să învăț. Am obținut o bursă pentru un an din partea universității noastre, care are semnat un acord cu cei din China. Am făcut un curs intensiv de limbă chineză în timpul acelui an. Împreună cu o colegă, am mers în Gansu, în aceeași privincie unde am fost și în primul an de facultate.

De data aceasta am încercat să-i învățăm pe chinezi câte ceva din cultura noastră. Au fost entuziasmați și receptivi. Am avut parte de un schimb intercultural enorm. Eram mai mulți studenți din țări diferite, precum Grecia, Sudan, Germania, Kazahstan, Kârgâstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Coreea, Japonia și câțiva americani. În fiecare weekend organizam câte o serată, dedicată fiecărei țări în parte, unde trebuia să gătim ceva tradițional. Astfel, le-am arătat tuturor cu ce ne mândrim noi și le-am povestit despre Moldova. Rândul nostru de a ne prezenta țara a venit exact de Paști. Am pregătit bucatele noastre tradiționale, alături de greci, care sărbătoreau în aceeași zi ca și noi. Le-am propus chinezilor să guste sarmale, "limba soacrei", plăcinte și ardei umpluți. Ne-a luat ceva timp să le explicăm de ce e "limba soacrei" și nu altfel, iar plăcintele i-au cucerit abcolut pe toți.


Este adevărat că locuitorii Chinei sunt mereu conectați la tot felul gadgeturi și nu-și imaginează viața fără  tehnologii?

Dacă e să vorbim despre dependența chinezilor de telefoane mobile, aș putea spune că moldovenii sunt la fel de atrași de ele. Da, într-adevăr, peste tot unde mă uitam, toți aveau telefoane de ultimă generație. Am văzut chiar și o bătrânică de vreo 70 de ani, care se descurca de minune cu un iPad, iar bunica mea nici până acum nu cunoaște ce-i asta. Și la noi se observă tendința oamenilor de a se izola de restul lumii cu ajutorul gadgeturilor. Un lucru bizar este, însă, că internetul în China nu este atât de accesibil ca la noi. Acolo nu găsești wi-fi în fiecare cafenea și la fiecare colț, iar oamenii stau jos, direct pe stradă, în apropierea băncilor, pentru a naviga gratis pe internet. Să nu mai vorbim despre ceea că în China nu există Facebook și Youtube. Acestea sunt blocate și există doar rețeaua loc "autohtonă" de socializare, dar ei se descurcă destul de bine și nu simt vreo lipsă.

De ce ți-a fost cel mai tare dor în perioada cât ai stat în China?

De cerul albastru. Mi-a fost foarte dor de cerul albastru, de stele și de lună. Luminile orașului, dar și aerul foarte poluat te împiedică să vezi ceea ce acasă mi se părea normal. Fiecare regiune sau provincie din China este dezvoltată într-un anumit domeniu al industriei. În Gansu, unde am stat prima dată, se produce cauciuc și îngrășăminte. Dacă lăsam geamul deschis peste noapte, dimineața observam un strat de praf, care se așeza pe toate suprafețele din cameră. Mi-a fost chiar un pic greu să respir de la început, dar apoi organismul s-a adaptat. Cât am trăit în Moldova nu m-am gândit niciodată cât de importante sunt stelele, soarele, luna, cerul, aerul curat și copacii din oraș.


Pe lângă dificultatea pe care ai avut-o cu adaptarea la bucătăria chineză, ce greutăți ai mai întâmpinat cât ai stat departe de casă?

Am început să uit limba română. O aveam doar pe colega mea alături, ca să ne mai amintim limba natală, pentru că toată ziua vorbeam engleza sau chineza. Cealaltă colegă, care a plecat în alt oraș, se închidea singură în cameră și asculta Alternosfera, ca să audă graiul moldovenesc. I-a fost foarte greu și știu că a plâns mult.

Este posibil să găsești un job în Moldova, cunoscând limba chineză?

Trăim într-o perioadă când limba chineză capătă o importanță tot mai mare în Moldova. În ultimul timp, tot mai mulți chinezi își deschid aici afaceri și peste tot este nevoie de traducători, dar și de alți lucrători, care să mențină legătura dintre partenerii moldoveni și cei veniți din China. Sunt din ce în ce mai solicitate cursurile individuale de limbă chineză. Deasemenea, avem nevoie de cadre didactice atât în școli, cât și în universitate.


Câteva cuvinte de motivare pentru tineri. De ce ar alege să-și facă studiile la facultatea de engleză-chineză?

Studierea limbilor străine nu este doar o necesitate, ci o tendință ce se răspândește tot mai mult. Devine din ce în ce mai avantajos să studiezi limba arabă, spre exemplu, dar și limbile asiatice. Noi, moldovenii, avem privilegiul cunoașterii fără mari greutăți a limbii ruse. Astfel, dacă cunoști româna, rusa, engleza și chineza sau araba, un job bine plătit îți este asigurat. Trebuie doar să știi să-ți aplici corect capacitățile. Încă un plus este că nu trebuie să pleci din Moldova. Poți să găsești un job bun și să rămâi aproape de cei dragi. Nu în ultimul rând, de ce să nu pleci cu o bursă în China? Aș spune că merită să faci o astfel de facultate.

Jurnalist: Șargu Nelly
Foto: Arhiva personală

allfun

Еще Люди