Люди

"Bucurie de Noroc la Orizont pe Plai" - omagiul cinematografic adus legendelor muzicii autohtone

În colecţia documentarelor realizate în ţara noastră s-a mai adăugat o adevărată bijuterie, sub forma unei lucrări cinematografice - "Bucurie de Noroc la Orizont pe Plai". Amintirile depănate de monştrii sacri ai estradei autohtone, care au adunat fani din tot spațiul sovietic şi nu doar, cum ar fi Ștefan Petrache, Nicolae Caragia, Ion Suruceanu, Liviu Știrbu, Eugen Doga, Anatol Chiriac, Constantin Rusnac, Lidia Botezatu, Anastasia Lazariuc, Radu Dolgan, Marian Stârcea, Mihai Poiată și Silvia Cărăuș au fost parte din scenariul unei producţii cinematografice, care reflectă drumul muzicii autohtone din cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Am discutat cu jurnalista, Victoria Cuşnir, care a făcut parte din echipa de filmare, despre culisele acestei pelicule.


Victoria, ai realizat un film despre una dintre cele mai prolifice perioade ale estradei autohtone. De unde a venit ideea?

Ideea îi aparține lui Alex Calancea. El este artistul care generează cele mai multe idei într-un singur an. Cu o groază de idei și un pumn de oameni, pe care-i are alături, Alex a  reușit să aducă multe schimbări de mare importanță în dezvoltarea muzicii noastre. Și înțeleg de unde vine dorința lui de  a mișca lucrurile înainte. E omul cu mare respect pentru muzică și oamenii care o cântă și o respiră.  Susținerea a avut-o de la Direcția Cultură a Primariei Chișinău, iar eu am fost invitată pe post de regizor.


Cu cine ai colaborat la crearea producţiei?

Îl aveam pe Alex Calancea pe post de producător. La etapa filmărilor discuțiile le-am făcut tot împreună. O parte din groovurile de fundal sunt cântate de Alex Calancea și Nickel Rusu – bateristul de la A. C. Band. La mixajul sunetului am lucrat în premieră cu Corneliu Bucătaru, iar imaginea ca întotdeauna este semnată de colegul meu, Oleg Popescu, despre care nu mai e nevoie de multe discuții și explicații. Regia, scenariul, montajul și post producția finală îmi aparțin. Dar vreau să le mulțumesc mult celor care în anumite momente mai dificile au pus umărul – Roman Bordei, Sergiu Cumatrenco JR de la studioul Youbesc și Roman Burlaca de la BR Films.


Ce provocări ai întâmpinat?

Invitația de a crea acest film, în sine, a fost o provocare. Cel mai neplăcut lucru a fost lipsa arhivelor și aici te simți strânsă cu ușa. Dar până la urmă, cred că tuturor le-a fost clar că istoria muzicală pe care o avem ne obligă să o scriem frumos și mai departe.

Cum a primit publicul filmul?

A fost absolut neașteptat petru mine să văd cum se certa lumea înainte de proiecție, din simplu motiv că nu încăpea în sală. A fost ocupat fiecare locușor pe podea, iar alții au stat două ore în picioare, doar ca să urmărească filmul. A fost o surpriză enormă. Dincolo de faptul că nu e primit să aplauzi în timpul unui film, la premiera s-a aplaudat pe tot parcursul filmului. Acest lucru, iarăși mi-a dat emoții. Au râs mult, iar când s-a aprins lumina, am văzut că nu doar s-a râs, dar și s-a plâns. Filmul a fost aplaudat în picioare îndelung și asta m-a copleșit total. Nu credeam că e adevărat. A fost minunat.


Care a fost cel mai critic moment din producerea acestei peliculei?

Am avut câteva. Alex voia un documentar musical, iar filmul din start a luat-o în altă direcție. Eu,  sub presiunea ideei și viziunii lui Alex, m-am necăjit mult să-l tot îmblânzesc. Erau momente când mi se părea de groază. La jumătatea filmului voiam să-l abandonez în favoarea altui regizor, dar aici în joc a intrat orgoliul meu și curiozitatea. Doream să știu dacă voi fi capabilă să-l scot la capăt. Și încet, încet, noapte de noapte, am ajuns să chiui într-o dimineață.  Era gata draftul și asta însemna că filmul este sau va fi.

A doua piatră de încercare a fost faptul că după ce l-am văzut montat, cu post producția realizată, dar încă neprezentat publicului, tot trebuia să revin la el, să mai modific pe ici colo câte ceva, iar asta pe mine mă dobora.  Că începi să-l urăști și-ți vine să faci țăndări masa de montaj și să fugi… Filmul are energia lui care începe să te roadă, să te mănânce și tu, intervenind, începi să-l strici.


Nu eşti la prima experienţă în materie de produs cinematografic. Cum au fost cele anterioare?

Mult, mult mai ușor. Pentru că ideea filmelor îmi aparținea total și aveam toată  libertatea să fac ce vreau,  să renunț la ce vreau, să adaug ce vreau… și să le fac mult mai repede. Celelalte filme erau gata timp de 1,5 -2 luni. Și cum erau gata - le și lansam. Și cumva îți ei de-o grija, nu te mai macină, nu mai cauți să mai schimbi ceva. Ești liberă de ele și poți merge mai departe.

Ce proiecte ai pentru viitor?

Să mă reeduc în anumite privinţe. Lucrul cu Alex mi-a indicat asupra câtorva carenţe de caracter. Să învăţ a lucra în echipă, lucru care mi se pare enorm de dificil. Apoi vedem de ce proiect ne apucăm. Că idei sunt.


Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: Arhiva personală

allfun

Еще Люди