Тема

Bijuterii cu parfum de "jurnalism" de la Diana Meaun

Se regăseşte mai mult pe platourile de filmare, însă, pasiunea pentru creaţie şi frumos o însoţeşte şi dincolo de camera de luat vederi. Vorbim despre jurnalista Diana Meaun, cea care îşi petrece o parte din timp, confecţionând bijuterii hand made.  Se declară o "consumatoare de bijuterii", iar acest lucru se vede şi în pasiunea ei pentru acestea. Dovada o descoperiţi în interviul de mai jos.


Diana, cum s-a strecurat pasiunea pentru hand made în viaţa ta de jurnalist?

De mică mi-au plăcut metaforele și simbolurile, de mică mi-a plăcut să scriu și să confecționez. Pe la 13 ani mi-am cusut primele rochii din rochiile mamei și chiar dacă aveam o mașină veche, care mai mult nu funcționa și întotdeauna rupea acul, o vară întreagă am petrecut-o printre schițe și modele, tot atunci am lansat în mahala prima plachetă de versuri, scrise într-un caiet de 12 foi cu coperta verde și toc violet. Dacă lucrările mele vestimentare s-au pierdut printre ani, caietul cred că se mai păstrează undeva. De atunci am știut că voi face jurnalism, dar niciodată nu am crezut că am să mă întorc la hand made. Inspirația a venit cu un an și jumătate în urmă, când am avut mare nevoie de un refugiu, de un loc în care să fiu doar eu cu gândurile mele, acolo unde eu vin cu ideea și tot eu o aplic, așa a apărut soutach-ul în viața mea, mai întâi foarte stângaci și fără mari rezultate, după care nopțile albe și-au pus amprenta și am ajuns la aceste rezultate.


Îţi mai aminteşti prima creaţie?

Eu cred că e creator cel care trăiește doar pentru ceea ce face, eu sunt un mic diletant, fac ceea ce îmi place, e mult mai simplu așa și pentru fetele care vor bijuterii, dar și pentru mine. Atunci când sunt lăsată, mintea o ia razna și niciodată nu știu cum va fi rezultatul. Fix așa era și la început, luam o bucată de ață, mărgele și experimentam, după care tăiam ața, o aruncam la gunoi, iar din mărgele confecționam altceva. Nu am avut așteptări și nici aspirații, doar dorința de a face ceva, așa am meșterit vreo lună nimicuri, pe la care ușor puteam să le arunc la gunoi. Pentru nunta verișoarei mele aveam nevoie de o pereche de cercei masivi.  Nu am găsit în magazine culoarea potrivită, astfel am încercat să-i face eu, așa m-am pomenit cu prima brățară și prima pereche de cercei.  Mama m-a încurajat să cer de la mine mai mult și tot ea a fost prima care mi-a spus ce se acceptă și ce nu. Ea optează pentru lucruri mult mai modeste și, de cele mai multe ori, avem puncte de vedere diferite. Ceea ce pentru ea e frumos, pentru mine e extraordinar.


Cum faci rost de materie primă?

Cu materia prima la noi e mult mai complicat, nu prea avem alegere, suntem uneori nevoite să ne punem poftele în cui și să acceptăm ceea ce ne oferă piața. Piața, însă, e destul de rezervată la capitolul soutache, uneori poţi cumpăra 5 bobine de ață foarte bună de la același producător și să fii mega mulțumită de calitate, iar a şasea să fie dezastru. Cu toate acestea, fetele fac lucruri extraordinare și sunt convinsă că poate uneori kitch-os, poate prea colorat, dar micile dezastre ne formează ca individualitate şi la capitolul hande made avem cu ce ne mândri.


Ce preferi să confecţionezi mai mult?

Nu am nici o preferință, depinde de dispoziție. Îmi plac colierele, pentru că prefer mult să le port. Vara pentru mine e sezonul cerceilor, de aceea și îmi place să confecționez cercei.  În general,  sunt o mare "consumatoare " de bijuterii, am peste 50 de coliere și cercei fără număr. Acum am făcut o pasiune peste ceasuri, lucruri pe care nu le-aș vinde niciodată, unele costă copeici, în schimb ele îmi crează buna dispoziție și tot ele dau tonul zilei după care le asortez.


Care a fost cea mai trăsnită comandă?

Cea mai trăsnită comandă am făcut-o pentru o sesiune foto, am fost inspirată de filmul "Suleiman Magnificul", aici chiar mi-am permis totul, așa cum mi-am dorit, colier, coroană, cercei, totul la superlativ, am în vedere dimensiunile. Chiar dacă știu că peste un an aș face completamente altceva, anul acesta sunt mândră de mine.


Dar cea mai migăloasă?

Toate sunt foarte migăloase, fiecare mărgea, chiar și cele mici, se cos de două ori, la aceeași distanță. În migala lucrului e și tot farmecul, pentru că atunci când știi cât efort depui, poți să fii satisfăcut de ceea ce ți-a reușit.


Cât timp munceşti pentru o piesă?

Pentru mine soutach-ul e o pasiune și rămâne pentru ultimile ore ale zilei, adică de la 20.00 până pe la miezul nopții, uneori când mă uit la ceas îmi dau seama că toți dorm de câteva ore, de aceea niciodată nu am cronometrat cât timp lucrez, pentru mine mai puțin contează. Important că la moment îmi place și încă sper că am să experimentez în acest domeniu.


Tu mai confecţionezi şi haine. Pe cine le testezi?

Hainele mele sunt testate exclusiv pe micile ajutoare, adică pe fetele mele. Le fac mai mult costume  pentru matinee și Revelion, dacă aș avea o mașină de cusut și un pic mai mult timp liber, cred că aș face mai multe. Problema mea cea mai mare este că niciodată nu mă axez doar pe un domeniu. Dacă fac televiziune, atunci paralel vreau să văd dacă  reușesc să activez și într-o afacere, dacă fac bijuterii, atunci vreau să scriu și o carte, dacă ne jucăm cu copiii, atunci vrem să facem compoziții pentru Crăciun, după care obosesc, îmi iau o zi de restart și iar de la început.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: Arhiva personală

allfun

Еще Тема