Люди

Loredana Gamurari şi "dreptul" de a călători

Are în AND dorinţa de a vizita locuri noi, de a descoperi culturi şi oameni din diverse ţări. Nu vom greşi dacă vom presupune că în viaţa anterioară a fost un explorator sau un povestitor, care îşi scria memoriile călătoriilor cu mult entuziasm. Loredana Gamurari, eroina acestui interviu, îşi înşiră emoţiile pe o foaie virtuală a blogului ei, chiar dacă îşi dedică timpul şi Facultății de Drept, unde studiază, nu doar pasiunii de drumeţii. Cum e să interacţionezi cu noul din afara ţării, ne spune chiar ea.


Loredana, ai o poveste interesantă! Ai studiat peste hotare, ai călătorit, eşti  studentă la Drept. Cum a fost această experienţă?

Să locuiesc peste hotarele țării era un vis de când mă țin minte. Am crescut cu ideea că prin clasa a VIII-a voi pleca la un schimb școlar peste hotare. Nu știu de unde era această idee. Probabil, mi-au insuflat-o părinții pentru a mă motiva să învăț limbele străine. Am învățat în liceul francofon  „Gh. Asachi" și eram sigură că soarta mea este legată de Franța. Însă, cum se întâmplă deseori, viziunile și dorințele se schimbă. În pofida reușitelor bune la limba franceză nu mai doream să îmi continui studiile în Franța. De aceea, când am primit propunerea de la părinți să plec în Italia și să continui liceul acolo, am acceptat cu bucurie, chiar dacă nu cunoșteam limba. Dintr-o pură coincidență și fără multe gânduri la aceast subiect am ajuns în Italia. Am făcut 3 ani de liceu și am decis să mă întorc acasă. Am absolvit liceul, m-am înscris la universitate și după doi ani de studii din nou am plecat. De data aceasta, în Lituania. Am făcut acolo un an de studii, în care am avut parte de toate beneficiile de a fi student Erasmus și m-am reîntors acasă.


De ce, totuşi, ai revenit acasă?

Am avut multe ocazii să mă rețin peste hotare. Paradoxal este faptul că atunci când totul mergea cât se poate de bine, când simțeam că încep să aparțin acelui loc, hotăram să mă întorc acasă. Nu pot explica ce mă face să ma reîntorc. O fi dragostea de casă, de țară, dorul de rude și prieteni, sau poate anume faptul că mă regăsesc în această țară. Tânără, cu multe posibilități, dar pe alocuri nehotărătă în care parte să o ia.

Tu ai şi un blog. Despre ce-ți place să scrii?

În primăvara acestui an am decis să fac un blog despre călătoriile mele. Iubesc să călătoresc. Atunci când sunt pe drumuri, mă simt liniștită și în pace cu mine însumi. Dintotdeauna mi-au plăcut locurile mai puțin populare pentru turiști, cele care ascund multe lucruri înteresante, dar oamenii nu prea le vizitează, deoarece nu sunt destul de mediatizate. Un alt motiv care m-a motivat să scriu este de a le arăta oamenilor Moldova. Deseori mă întreabă cunoscuții dacă au ce vedea în Republica Moldova. De fiecare dată încerc să le povestesc ce locuri frumoase avem și să îi conving să vină în vizită. Deocamdată, am scris doar despre cramele Moldovei și despre vinul bun pe care îl avem, dar sper în curând să am suficient material pentru a face o postare despre locurile turistice din țară.


Cum te împaci cu facultatea?

Bine. Am ales dreptul, deoarece nu știam în ce direcție să o apuc. Și am decis că este o facultate bună, care te formează și în caz că mă voi răzgândi, îmi va fi mai ușor să trec la oricare altă facultate (excluzându-le de la bun început pe cele de profil real). Acum, că sunt pe punctul de a-mi lua licența, pot spune ferm că nu îmi pare rău pentru alegerea pe care am făcut-o.


Ce părere ai despre tinerii de peste hotare, dacă e să îi comparăm cu ai noştri?

Primul lucru care îmi vine în minte, când mă gândesc la tinerii de peste hotare, e că sunt mai dezinhibați decât noi. În tot ceea ce fac se simte o libertate a acțiunilor. Nu se gândesc ce vor spune alții. Mi-aș dori mult să vină și la noi acest concept. Nu vorbesc despre lispsa bunului simţ, că aceasta o poți urmări peste tot. Ci anume de a nu te sfii să dai întrebări, să își expui punctul de vedere, chiar dacă știi ca e cu totul greșit sau diferit de cel al interlocutorului. Cu toate acestea, tinerii de la noi au și ei unele calități pe care străinii le-ar putea împrumuta. La universitatea din Vilnius am avut ocazia să fac o paralelă între tinerii europeni și cei din Ucraina și Republica Moldova. Ai noștri sunt mai respectuoși și mai responsabili.


Recent ai revenit din Azerbaijan. Cum a fost experienţa?

A fost o experiență nouă. Am fost pentru prima dată în Caucaz. În plus, aceasta a fost prima mea plecare în calitate de  blogger. Am avut ocazia să descopăr o cultură nouă, care credeam că va fi cu totul diferită de a noastră, dar să găsesc multe tangențe între ele. Mi-a plăcut mult Azerbaijanul. Marea parte a timpului am petrecut-o în Ganja, al doilea oraș important din Azerbaijan, care a câștigat titlul de "Orașul european al tineretului 2016". Mi-a plăcut mult orașul și localitățile din împrejurime. Am făcut hiking în munții Caucaz, la o distanță de un munte de la Nagorno-Karabach. Am avut timp liber să vizitez și Baku-ul, care m-a impresionat nespus de mult. E un amestec dintre  Europa (cu clădirile sale vechi, străzile pietonale pavate și cafenele la fiecare pas), Qatar sau Dubai (cu zgârie- nori, clădiri transparente) și urme ale perioadei sovietice. 


Ce ţări ai mai dori să vizitezi?

De mică doream să fac înconjurul Pământului. Deseori, cunoscuții încearcă să mă descurajeze spunându-mi că e imposibil să le vezi pe toate, că întotdeauna va exista o țară pe care dintr-un motiv sau altul nu vei reuși să o vizitezi. Eu vreau să visez și să sper că nu voi pleca de pe acest Pământ până nu îmi voi îndeplini planul. De aceea e greu să numesc doar o țară pe care îmi doresc să o vizitez. Încă atâtea mai am să descoper. Limitându-mă la următorii ani, pot spune că mi-aș dori să părăsesc pentru ceva timp Europa și să vizitez SUA, Australia, China, Japonia. Vreau să îmi îndrept privirea spre culturi noi și locuri cât mai diferite de cele, pe care le-am văzut până acum.

Jurnalist: Iuliana Mămăligă
Foto: Arhiva personală

allfun

Еще Люди