Люди

Eugeniu Gorean - tânărul care prin pictură a dus în lume faima oraşului Chişinău

Eugeniu Gorean are 24 de ani şi nu îşi imaginează viaţa fără pictură. Prin multă muncă şi dăruire de sine, Eugeniu a reuşit să transforme pasiunea pe care o are din copilărie într-o profesie, iar lucrările sale realizate în acuarelă, ce conţin peisaje ale oraşului Chişinău, au fost apreciate nu doar pe internet, ci şi la expoziţiile de peste hotare. Eugeniu este convins că doar munca zi de zi şi interesul mereu viu pot transforma un tânăr pasionat de artă într-un pictor adevărat. Acum este unul dintre artiştii invitaţi la expoziţii în Franta, Marea Britanie, Italia şi alte ţări, iar oraşul Chişinău a ajuns vestit datorită mozaicului său arhitectural.

Când ai decis că vrei să-ţi dedici viaţa picturii?

Totul a început încă din liceu, când desenam temele pentru acasă la arta plastică pentru toţi colegii. Desenam bine, dar numai după clasa a 9-a am înţeles că îmi place să fac asta. Am optat pentru Colegiul de Arte doar pentru a învăţa ceva nou. Nu ştiam că pictura va deveni o parte atât de importantă a vieţii mele. Apoi am fost vrăjit de acuarelă şi am mers mai departe, la Academia de Arte. Bănuiesc că în acel moment pictura deja devenise unicul domeniu care îmi stârnea interesul. Nu aş putea să mă ocup de altceva.

De ce ai ales anume acuarela din atâtea tehnici de pictură?

De fapt, de la început îmi doream foarte mult să pictez în ulei. Toţi pictorii sunt atraşi de această tehnică. Am fost îndrumat de profesori să încerc aquarela şi mi-am spus că voi învăţa această tehnică, dar voi reveni la ulei. Odată ce am văzut cum se pictează în acuarelă şi cât de mult mă reprezintă aceasta, nu am mai vrut altceva. Am început să aflu mai mult despre istoria pictorilor care practicau această tehnică şi să mă dezvolt tot mai mult în această direcţie. Pe de altă parte, acesta este un domeniu unde puţini pictori rămân. Majoritatea însuşesc tehnica, dar nu pătrund în esenţa ei, iar pentru mine acesta a fost încă un motiv de a mă perfecţiona. Nu vroaim să fiu ca majoritatea, ci să mă profilez într-un sector unde sunt mai puţini concurenţi.

Ce materiale foloseşti şi de unde faci rost de ele?

Folosesc materiale franceze şi engleze, care, din păcate, nu pot fi găsite la noi în ţară. Înţeleg că sunt mai scumpe, pentru că sunt calitative, iar în Moldova nu sunt căutate. Cine o să dea 50 de euro pe o mapă cu hârtie? Mă aprovizionez cu materiale, atunci când merg la expoziţii în Franţa, de obicei.

Călătoreşti ca să pictezi sau pictezi în timp ce călătoreşti?

Aşa se întâmplă că majoritatea călătoriilor mele sunt strict legate de activitatea mea, de pictură. Pictez atunci când merg la expoziţii. Dacă am timp, pictez în aer liber, dacă nu – fac câteva poze sau schiţe şi finisez lucrările acasă. Până acum lucrările mele au fost expuse de cele mai multe ori în Franţa. De asemena, acestea au fost expuse în Spania, Italia, Portugalia, Rusia, Marea Britanie şi Belgia.

Cum ai ajuns să ai prima expoziţie în Franţa?

Mi-am postat lucrările pe Facebook, cineva le-a observat şi mi-a spus că se organizează o expoziţie în sudul Franţei. Am trimis trei picturi, fiind fericit doar pentru faptul că voi fi expus, dar nu m-am gândit că aceste lucrări vor fi şi cumpărate. Erau nişte lucrări cu motive tradiţionale moldoveneşti şi s-au vândut din prima zi. După asta au urmat şi alte expoziţii.

Povesteşte-ne despre experienţa ta în calitate de profesor de pictură. Unde şi pentru cine au fost organizate cursurile?

Persoanele care m-au invitat la prima expoziţie în Franţa mi-au spus că după ce lucrările mele au fost expuse publicului larg, au apărut şi primii doritori de a face cursuri de pictură. Aceste stagii au durat câte două sau trei zile. Am fost uimit să văd printre elevi persoane trecute de vârsta de 40 de ani. Unii dintre ei îşi doreau să petreacă timpul într-un mod plăcut, alţii îşi notau în carneţele fiecare cuvânt pe care îl rosteam. Experienţa a fost foarte interesantă. Am organizat multe astfel de stagii, dar fiecare dintre ele m-a învăţat ceva nou.

Ai realizat până acum multe picturi ale oraşului Chişinău. Ce reprezintă pentru tine acest oraş şi de ce te-ai hotărât să-l desenezi?

Chişinăul este un mozaic arhitectural. El nu are un stil anume, ci este rupt în mai multe. Pictând o perioadă numai peisaje naturale, mi-am dorit să încerc ceva urbanistic. Pe atunci încă nu călătoream şi unicul obiect pe care puteam să-l pictez era Chişinăul. Astfel, am ieşit în stradă şi am început să observ frumuseţile lui, să caut unghiuri şi umbre care să mă captiveze. Am căutat clădirile mai vechi şi am constatat că în Chişinău sunt multe locuri frumoase, pe lângă care trecem în fiecare zi. Expuse peste hotare, picturile au stârnit interes. Pentru străini, Chişinăul este un loc exotic, cu tot haosul său arhitectural. Pentru mine Chişinăul este un oraş unic. Pot să nu-l pictez trei sau patru luni, iar apoi să realizez o serie întreagă. Acest oraş îmi oferă o energie aparte.

Te-ai gândit vreodată să te stabileşti în altă ţară şi să desenezi peisaje noi?

Nu aş vrea să trăiesc în altă ţară. Dacă mi s-ar propune un proiect şi de dragul lui ar trebui să mă stabilesc undeva, atunci da, aş accepta, pentru o perioadă anumită. Dar nu am deocamdată dorinţa să părăsesc pentru totdeauna Moldova. Aveam aceste idei când nu călătoream. Însă, când am început să văd cum e să te simţi străin peste hotare, am înţeles ce ne atrage pe noi toţi, moldovenii, acasă. Este un sentiment pe care îl înţeleg doar cei care au stat mult timp înafară.

Ce părere ai despre pictura în Moldova?

Problema principală constă în faptul că artiştii din Moldova nu îşi pot vinde lucrările. Noi putem organiza mai multe expoziţii, dar oamenii vor admira şi atât. Aceasta nu este de ajuns pentru a numi pictura un domeniu cu adevărat dezvoltat la noi în ţară. Doar timpul ar putea schimba mentalitatea poporului nostru şi ar putea dezvolta dorinţa de a procura o pictura autentică în loc de un iphone nou. Eu sunt sigur că peste 20 de ani moldovenii vor aprecia arta. Până atunci, nu ne rămâne decât să continuăm să o promovăm prin toate mijloacele.

Societatea influenţează arta sau invers?

Arta este un domeniu vast şi nu putem spune că ea nu influenţează modul în care gândim sau valorile pe care le considerăm actuale. La fel, un artist nu va avea succes dacă nu va picta ceea ce ar atinge publicul. Este datoria lui să reflecte în lucrarea sa ceva apropiat publicului, ceva ce el va putea înţelege.

Ce trebuie să facă un tânăr pentru a deveni un pictor adevărat?

Arta nu se termină după ore, ea trebuie să fie cu tine mereu. Acasă, fiecare tânăr care doreşte să devină pictor trebuie să deseneze ceea ce simte, nu doar să îndeplinească tema pentru acasă. De asemenea, el trebuie să ţină cont de contextul mondial şi de ceea ce este actual sau nu în pictură. Originalitatea contează foarte mult, precum şi actualitatea. Nu în ultimul rând, desigur, contează perseverenţa şi munca în fiecare zi.

Jurnalist: Șargu Nelly

Fotograf: Tina Purcel

allfun

Еще Люди