Columns

Il Separatio

Il Separatio

Zdreanţa vs. Cristina Sergheevna

Fiecare om, indiferent de statut social, financiar şi altele, are în sine o latură intimă, a sa şi a celor apropiaţi, şi o latură publică, pentru rolul său de pe scena societăţii.

Eram odată în Drive. A concertat nuştiu ce trupă foarte cunoscută în seara aceea şi clubul era arhiplin. Dar, cum puţin mă interesează muzica electronică, eu eram în karaoke. La un moment dat am decis să văd ce prospături au mai apărut în viaţa de club a Chişinăului şi am mers la ringul de dans.

Dar numai intrasem în club şi am observat la bar o brunetă foarte atrăgătoare, pe chipul căreia era clar scris că nu ai cu ce o impresiona şi că deja e săturată de a-i trimite pe toţi care încearcă so agaţe. Adevărul e că şi eu sunt un mare nesimţit şi nu mă descurajez niciodată, mai ales că deja aveam două sticle de şampanie în cap.

M-am apropiat de ea şi am luat-o uşor de sus:

- Hey zdreanţo, ce faci?

Ea căscă ochii, dar nu reuşise să obiecteze că eu am continuat:

- Şampanie sau vodcă? Ce să fie?

Indignarea şi surprinderea se amestecase în ochii ei:

- Şampanie!, exclamă ea, după ce scanase subtil simbolurile brand-urilor de pe hainele mele.

Am luat-o cu mine la karaoke şi ne-am distrat de minune în seara aceea şi am fost surprins să aflu că era top manager la o multinaţională cunoscută, şi că era chiar foarte inteligentă, şi că e obişnuită toţi s-o numească Cristina Sergheevna. 

Eram zilele acestea la o întâlnire largă cu reprezentanţii unei companii petroliere din Kazahstan şi, la un moment dat, ca şi la orice petrecere, am început să ne izolăm în grupuri mici de interese. Stăteam faţă în faţă cu Alexandr Evghenievici, directorul financiar al întregului grup de companii care venise din Kazahstan. Şi, necătând la faptul că are doar cca 65-70 kg, avea un comportament atât de „greoi” încât crăpa pavajul de pe terasă sub asemenea presiune. Am discutat şi de afaceri şi politică, şi chiar de chimia compuşilor aromaţi, şi de fiecare dată rămâneam surprins de vastitatea cunoştinţelor sale – era clar că-şi câştigase poziţia nu doar prin nume, ci şi prin foarte multă muncă.

Însă, la un moment dat, se apropiase de el soţia şi-i adusese sacoul care el îl lăsase la masă:

- Saşenika, ia-ţi sacoul căci e cam răcoare afară şi să nu răceşti. Mai ţii minte ce greu scăpasei data trecută de răceală?

Alexandr Evghenievici părea vădit confuz: pe de o parte era foarte plăcut surprins de gestul soţiei, pe de altă parte această manieră de adresare a ei l-a făcut parcă să revină de la statutul de zeitate la cel de om – om ca toţi oamenii, din carne şi oase, vulnerabili la vremea de afară, cu griji şi bucurii, cu responsabilităţi şi drepturi. Restul serii vorbisem doar de femei şi Champions League.

V-am adus aceste două exemple pentru a Vă aminti că fiecare om, indiferent de statut social, financiar şi altele, are în sine o latură intimă, a sa şi a celor apropiaţi, şi o latură publică, pentru rolul său de pe scena societăţii. În fiece fată este o zdreanţă şi o Cristina Sergheevna, precum în fiecare băiat există Saşa şi Alexandr Evghenievici. Şi consider că marea artă a comunicării se rezumă la capacitatea de a te adresa anume la latura de care ai nevoie.

Am observat de multe ori cum unii sunt uneori vădit intimidaţi de statutul altora şi se supun uneori absolut necondiţionat, fără a avea, uneori, nici cel mai mic motiv pentru asemenea comportament.

Nu uitaţi, toţi suntem oameni – din carne şi oase – vulnerabili. Diferenţa o face informaţia acumulată şi capacitatea de a o folosi corect.   

Еще Columns