Columns

Nunta mare

Nunta mare

Nunta este o mare veselie?!!! Nu vorbiţi prostii. Nunta, mai ales cea moldovenească, este rodul unei munci epuizante şi un stres care rareori poate fi compensat cu luna de miere. Sigur, ferice de cei care-şi permit să angajeze un organizator bun de nunţi, dar şi atunci, cu siguranţă, viitoarele soacre ţin cu tot dinadinsul să se implice în fiece etapă, iar viitorii socri cer bilanţul cheltuielilor la fiecare câteva ore.

Alegerea sălii pentru nuntă, meniul, rochia de mireasă, muzica şi multe altele sunt rodul unei căutări şi al unei selecţii extrem de minuţioase şi costisitoare.

Dar mi-am propus în acest articol să elucidez anume partea psiho-socială a fenomenului de nuntă mare. Cu ce scop se face nunta atât de mare? Sunt invitate toate rudele, colegii de serviciu ai părinţilor, prietenii şi colegii mirilor. Şi vin toţi!, în special deoarece ştiu că va veni ziua când şi ei vor organiza asemenea eveniment, respectiv e o datorie cu onorare obligatorie.

Râdem uneori de tradiţiile din Orienul Mijlociu, unde se mai practică căsătoriile din interes, prin impunerea tinerilor de a crea un cuplu, dar oare această nuntă nu e tot o formă de impunere? Tot ce ţine de procesiunea unei nunţi mari este ca o formă de intimidare faţă de miri: voi vedeţi cât s-a cheltuit cu nunta voastră?! Doamne fereşte să se gândească vreunul la divorţ dacă nu veţi fi fericiţi împreună!

Îmi povestea o prietenă, care divorţase recent, că în momentul divorţului se gândea mai mult la faptul că la nunta lor a cântat Marcel Pavel!!! Avea senzaţia că a scuipat în toată creaţia lui Marcel Pavel prin divorţul său.  

Dar aţi atras vreodată atenţia la aerele cu care vin invitaţii? După expresia chipului şi siguranţa pasului, poţi deja să-ţi dai seama câţi bani au în plicul rezervat mirilor. Mai ales e vorba de anumiţi parteneri sau rude mai înstărite ale socrilor. Aceştia numaidecât vor cere microfonul să ţină vreun discurs în cinstea tinerilor şi să menţioneze cât "investesc" ei în această ceremonie.

Contabilitatea cel mai frecvent e făcută de cameraman, care are sarcina să monitorizeze "închinarea" fiecăruia, pentru ca socrii şi mirii să ştie exact cât au "de întors" ulterior fiecăruia. Dar această contabilizare o face cu acelaşi succes şi bunica, pentru a putea dormi liniştit noaptea, şi care la întoarcerea în sat numaidecât va dubla suma, ca să le dea tuturor vecinelor de înţeles ce nepoţi a crescut ea.

Şi, cu toate aceste elemente de intimidare, oricum fiecare fată îşi doreşte o nuntă uriaşă, plină de flori, cu Dan Balan pe scenă şi cu cineva dintre miniştri în calitate de socri, sau măcar naşi. Am atras atenţia că băieţilor cel mai frecvent puţin le pasă de anvergura evenimentului şi, cel mai frecvent, nunta pentru ei se transformă într-o altă beţie, însoţită de o lună de odihnnă.

Am fost odată la nunta unei frumoase dintr-o familie simplă cu un flăcău dintr-o familie foarte înstărită şi cunoscută. Nunta a fost făcută oarecum în grabă, căci se constatase că fata e deja în luna a patra de sarcină, respectiv organizatorii de nunţi, ştiind cine e socrul mare, şi-au rotunjit frumos veniturile. Şi mirele, care nu sclipea de prea multă minte, când i-a venit rândul să ţină un discurs, a mulţumit invitaţilor şi doar părinţilor săi pentru nuntă şi toate darurile. Îmi imaginez câtă frustrare au simţit în acel moment socrii mici şi mireasa. Însă bunica miresei a plecat foarte fericită de la nuntă, căci avea destule de povestit vecinelor şi, cu siguranţă, devenise vedeta satului pe o vreme.

Cel mai frecvent nunţile cu gust sunt atunci când mirii se căsătoresc ceva mai târziu, după ce s-au realizat cât de cât în viaţă şi îşi permit să suporte total sau măcar parţial cheltuielile ce ţin de nuntă. Căci atât timp cât părinţii finanţează nunta, ei îşi vor dori să fie vedetele serii.

A mai apărut şi moda nunţii în cercul prietenilor cei mai apropiaţi, undeva pe plajă sau în club, fără prea multă pompă. În aceste cazuri fiecare îşi dă seama că, cel mai probabil, unul dintre miri sau ambii au trecut deja prin experienţa unei nunţi mari şi nu-şi permit să supună rudele la noi "investiţii".

Dar ştiţi ce ar fi cel mai vesel la nunţile mari? În momentul închinării, cameramanul să fie însoţit de un avocat, care să întocmească un contract tip cu toţi invitaţii, prin care să oblige mirii, în caz de divorţ, să înapoieze toţi banii. Parcă şi văd situaţia: "Iubitule, cu cel mai mare drag, dar chiar nu ne permitem să divorţăm acum!"

Еще Columns