Columns

Biletul la muzeu

Biletul la muzeu

DIGRESIUNE LIRICĂ

Câteva zile în urmă, un văr de-al meu, în continuare Sergiu, a venit din SUA, unde era stabilit ultimii 3 ani. Ca să-și aducă aminte de partea bună a Chișinăului, am decis să facem o tură prin muzeele orașului. La Muzeul de Artă era o expoziție de numismatică și pentru urechile deja înstrăinate culturii românești asta a sunat a idee bună. La intrare am achitat 10 lei pentru maturul de el, 5 lei pentru studenta de mine și ne-am luat după un grup de tineri cu un profesor în frunte, fiindcă el părea să știe ceva mai mult decât spuneau plăcuțele explicative de lângă exponate. Neașteptat, el a început a discuta cu casiera costul biletelor în muzeele din Moldova. Atunci noi cu Sergiu am înțeles că între preț și valoare este o oarecare diferență.

SFÂRȘITUL DIGRESIUNII LIRICE

Astăzi, ca să poți vizita un muzeu, trebuie să scoți din buzunar între 1 și 15 lei. În cele mai bune dintre ele, paradoxal, intrarea este chiar gratuită. Ai anumite privilegii dacă ești student și ai carnet (pe care nu l-ai uitat acasă), dacă ești copil sub 7 ani sau o persoană cu deficiențe fizice. Astfel, accesul la tezaurul cultural al unei națiuni, la vestigiile prețioase ale epocilor istorice, la exemplare unice ale faunei și florei de pe Terra costă cât un pachet de țigări "Glamour". După conștientizarea acestui fapt, am făcut o paralelă mintală cu încercările mele de a cunoaște o țară nouă prin prisma muzeelor de acolo. Când am vrut să merg la Muzeul Ciocolatei din Odessa, o doamnă cu o voce răgușită de fumat mi-a cerut 40 de hrivne (60 de lei). În Muzeul Figurilor de Ceară din același oraș ar fi trebuit să scot 60 de hrivne (90 de lei) ca să-l văd pe Alexandr Pușkin. Dacă aș dori să-i vizitez omologul din Amsterdam, Muzeul Madame Tussauds, m-aș lipsi de alți 16 euro (250 de lei), pe care niciodată nu i-aș mai putea cheltui pe prăjituri cu marijuana, de exemplu, sau pe absint. În Moscova, dacă ești turist, vei intra în Galeria Tretyakov la un preț de aproape două ori mai mare decât dacă ai fi cetățean rus. Pe când în Londra, la Muzeul Național Britanic, poți vedea operele lui Michelangelo și Da Vinci fără a plăti un singur bănuț. În Moldova totuși încă se stă în fața alegerii de a merge cu copilul la muzeu sau a-i cumpăra un cheeseburger.

Desigur, statul își alege singur propria politică în privința accesului la cultură. Dacă în Marea Britanie regina Elizaveta a II-a e interesată să aibă un popor ce știe diferența dintre o frescă și un graffiti, nimeni nu e vinovat. Dacă Rusia nu se grăbește să împartă tezaurul lui Aivazovski cu străini ce asociază marea doar cu all-inclusive, așa să fie. La urma urmei, te poți considera om cult și fără a vedea niște figurine de ciocolată sau ceară din Ucraina. Însă de ce dincolo de Nistru și Prut rândurile la muzee țin cu orele, iar la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie mai des vezi un australopitec decât un homo sapiens? De ce înșiși moldovenii ajunși în vreo metropolă așteaptă să scoată bani ca să vadă cât de multe au ei, după care se plâng cât de puține avem noi? Nu cred că 16 euro de acolo sunt mai puțin decât 15 lei de aici. Mai ales când știi că de la Eli-Pili sunt câțiva pași până la Muzeul Național de Arheologie și Istorie. Se pare că prețul biletului la muzeu nu depinde de valoarea lui, ci de viza de reședință a celui care îl cumpără.

Еще Columns