Columns

Când mi-am pierdut copilăria…

V-aţi întrebat vreodată când anume a fost acel moment când aţi încetat să mai fiţi copii? Când realitatea vieţii mature şi multitudinea de circumstanţe cu care vă confruntaţi v-au făcut să înţelegeţi că nu e totul chiar atât de frumos şi senin ca-n visurile adolescentine şi că lumea nu va veni la picioarele tale doar pentru că tu munceşti din greu pentru asta?

La mine s-a întâmplat la absolvirea liceului. Eram la examenul de istorie. Eu, ca-ntotdeauna, am răspuns primul şi stăteam în holul etajului, satisfăcut de răspuns, şi aşteptam restul colegilor să se elibereze. În acel moment, din cabinetul unde se desfăşura examinarea, a ieşit directorul şcolii şi l-a tras deoparte pe colegul meu de bancă, care provenea dintr-o familie foarte înstărită şi influentă. I-a dat nişte indicaţii şi, când a observat privirea mea insistentă şi nedumerită, a plecat în grabă, fără prea multă sfială, înapoi în cabinet.

- Mi-a spus că biletul care tre’ să-l scot mi l-a pus imediat în dreapta vazonului cu flori, mi-a zis colegul cu un zâmbet foarte satisfăcut pe chip.

Ţin minte că, în acel moment, sistemul de valori în care credeam sau, mai bine zis, îmi doream să cred s-a prăbuşit şi s-a spart cu un zgomot care m-a deşteptat şi mi-a deschis larg ochii la realitatea vieţii: nu există justă concurenţă, nu eşti cel mai bun doar pentru că eşti cel mai bun, nu vei fi nicioadată remarcat dacă nu ai o "mână păroasă" în spate să te împingă!

De porcăriile, corupţia şi dezamăgirile de la facultate nici nu vreau să pomenesc. Mereu credeam că medicina este un domeniu care nu suferă proştii – dacă eşti bun, ţi se vor deschide toate uşile. Doar că, aparent, fiecare profesor care are câte o odraslă la facultate are alte planuri în privinţa viitorului medicinei.

În fine, să revenim la examenul de istorie, oricum luasem cea mai bună notă, doar că eu muncisem tot anul sistematic pentru ea, iar el a obţinut-o într-o zi. De fapt, luase nota nouă, oricum spre nedumerirea tuturor, căci idee nu avea de materie.

Am venit acasă şi le-am povestit istoria părinţilor şi îmi aduc aminte că văzusem în ochii lor acea tristeţe pentru faptul că a venit ziua când m-am confruntat şi eu de legile "maturităţii" şi că nu voi mai trăi după legile inocente ale copilăriei.

Dar sunt oarecum fericit pentru faptul că eu mi-am pierdut-o în asemenea mod, fiindcă, acum, când am stat să reflectez mai mult asupra subiectului, am ajuns la concluzia că copilăria cu adevărat se pierde atunci când pierzi un părinte sau pe ambii. Anume atunci, indiferent de vârstă, îţi dai seama că nu te va asigura nimeni cu nimic, decât dacă munceşti pentru ceea ce doreşti. În acest context, vă doresc fiecăruia să rămâneţi copii cât mai mult timp.

Încercam să-mi explic de ce îmi provoacă atâta plăcere când dau de lucrurile ce le am din copilărie: colecţia de timbre, colecţia de monede, albumele de fotografii alb-negru, pozele de la absolvire, colecţia completă de ambalaje de la gumele Turbo etc. Şi mi-am dat seama că anume e vorba de acea senzaţie de puritate care se simte doar în copilărie: când nu există corupţie, nu există "cumătrism", nu există dragoste pe bani, nu există trafic de influenţă, nu există necesitatea de a pleca departe pentru a-ţi întreţine familia etc.

Închid ochii pentu o clipă şi mă trece un fior de plăcere, dar durează exact câteva secunde, căci tensiunea maturităţii nu-ţi permite niciodată să te relaxezi cu adevărat.

Am o sumedenie de prietene puştoaice cu care mai schimb uneori câte o vorbă pe Facebook şi vreau să le mulţumesc pe această cale, fiindcă comunicarea cu ele, chiar şi când vine vorba de probleme oarecum mature, are atâta esenţă de copilărie încât după aceaste conversaţii mă simt parcă mult mai vioi şi mai plin de optimism, de parcă aş fi consumat un elexir al adolescenţei.

Şi probabil astfel se explică de ce părinţii mă tot bat la cap să mă însor şi eu odată şi să le aduc nepoţi la casă – cu siguranţă, copilăria nepoţilor este extrem de benefică pentru oricine.

În fine, vreau să vă doresc să aveţi parte mereu de o sursă de copilărie în preajma voastră şi nu încercaţi niciodată s-o maturizaţi – savuraţi-o în forma ei pură.       

Еще Columns