Columns

Puştoaice de liceu

Eram prin clasa a opta când nişte chestii ciudate începeau să se petreacă cu unele fete din clasa noastră – ele au început să fie mult mai captivate de alte chestii decât învăţătura!!!

La început credeam că e vorba de facebook, dar pe urmă mi-am dat seama ca suntem abia prin 1994-’95, aşa că de facebook nici nu poate merge vorba, sau de Internet în general.)) Telefoanele mobile erau încă de dimensiunea unui rucsac de şcoală, de aceea şi cu asta probabilitatea era cam mică. Mă gândeam că poate cauza e că la unele au început să înflorească mugurii de la piept şi asta le cam deruta, dar într-un final mi-am dat seama că, de fapt, ele deja începeau să se îndrăgostească de-a adevăratelea, iar nouă, băieţilor, acest sentiment ne era cam străin pe atunci.

În schimb eram capabili de simpatie adevărată, adică de trasul părului, furatul fularului, ridicatul fustei şi alte manifestări infantile ale simpatiei!!

Dar într-o bună zi se întâmplase o tragedie: deja prin clasa a noua, cea mai frumoasă fată din clasa noastră, care bineînţeles era demult pusă de o parte pentru mine, a venit însoţită la şcoală de un băiat care nu era din şcoala noastră. Cu siguranţă nu era nici din vre-o alta şcoală din simplul considerent că avea deja peste 20 de ani, iar imposibilitatea de a schimba ceva în acest sens era incredibil de frustrantă !!!

O lăsam să copie mai mult ca de obicei, îi cumpăram de două ori mai multă îngheţată, ridicam mâna să răspund când vedeam că există riscul ca ea să fie scoasă la tablă nepregătită, dar totul era în zadar. El nici măcar nu venea s-o întâlnească la şcoală şi ea ca o proastă mergea la el şi, Oh, şi acum îmi e straşnic să-mi închipui ce făceau )))

Speram din tot sufletul că e ceva temporar şi că ea îşi va da seama că tot pentru mine este menită, şi Dumnezeu mi-a auzit rugăciunile: cam înainte de vară ei s-au despărţit aşa că am plecat cu sufletul împăcat în vacanţă şi abia aşteptam noul an şcolar.

Septembrie era cum nu se poate mai frumos, mai aflasem şi eu câte ceva despre dragoste şi abia aşteptam să fac schimb de experienţă cu ea. Ea era foarte receptivă şi deja eram sigur că ceva se leagă între noi doi şi asta necăutând la faptul că în şcoala noastră apăruse o fată nouă care simţeam că trebuie oarecum ghidată şi protejată de alţii. Dar pe la mijlocul lui Octombrie se întâmplase o catastrofă: scumpa mea colegă a fost luată după ore de un tip cu Jeep Grand Cherokee. Ca să fie pe înţelesul tuturor, pe acele vremuri această maşină era ceva gen să vezi un Bentley la şcoală. Pentru o comparaţie mai elocventă: un apartament cu trei camere, într-o zonă bună, costa pe atunci cca 10000$, iar un Grand Cherokee era cam 45000-50000$.

Da, şansele de a rivala cu aşa ceva erau reduse la minim, mai ales că zilnic o auzeam cum şuşotea cu prietenele despre localurile unde o duce şi cât de interesant îi este cu el. Slavă Domnului că atenţia mea faţă de noua colegă crescuse prea mult pentru a fi afectat de cele întâmplate, cu toate că, trebuie să recunosc era cam frustrant să conştientizez că nu prea ai cum să te pui cu cerinţele şi aspiraţiile colegelor. Ele erau duse în cluburi de admiratori mai în vârstă, iar eu trebuia să cer permisiune şi bani de la părinţi pentru a ieşi undeva.

Poate oarecum am exagerat cu emoţiile, dar îmi este oarecum dificil să-mi imaginez cum se descurcă absolvenţii din zilele noastre faţă de aspiraţiile şi cerinţele colegelor, căci cu siguranţă pot spune că această generaţie e şi mai avansată emoţional.

P.S.  Sunt curios să aud părerile absolvenţilor de la facebook încoace dacă tehnologiile noi le facilitează sau nu apropierea de colegele solicitate şi dinafara şcolii? )) Spun asta, căci cunosc câteva puştoaice de liceu care chiar nu am idee cum ar putea fi cu cineva de vârsta lor.

Еще Columns