Columns

Dragostea înseamnă nemurire?

Cu siguranţă, mulţi clasici au formulat gândul din titlu cu mai mare pricepere decât o voi face eu. De mult mă preocupă şi pe mine ideea, dar nicidecum nu mă încumetam să pătrund în esenţa ei.

Iar noaptea trecută mă apucase acut de tot! Am început să scriu acest articol în noaptea de sâmbătă spre duminică, la 4:36 dimineaţa, din considerentul că aceasta era unica mea şansă de a adormi.

Vreau să încep de la a vă ruga să vă închipuiţi că mâine, după toate promisiunile diferitor profeţi şi marketologi, totuşi vine sfârşitul lumii în Moldova. NASA deja a confirmat că un asteroid uriaş a intrat în straturile superioare ale atmosferei şi nu cade în NY, cum s-au aşteptat toţi, ci cade peste Băcioi. Evident, lui Bruce Willis puţin îi pasă şi e prea bătrân să ne salveze, Chirtoacă spune că e ocupat cu reparaţia drumurilor, aşa că suntem cu toţii condamnaţi.

Iertaţi-mi sarcasmul, dar am fost uşor purtat de val. Mai bine zis, am ajuns la concluzia că, dacă tot e sfârşitul lumii, de ce m-aş mai abţine de la a spune orice-mi trece prin cap? Ar dispărea complet orice reţinere şi orice normă de conduită. Să-ncerce, în caz de asemenea veste, vreun profesor să ţină elevii la ore – cine mai ascultă?! În magazine şi supermarketuri oare s-ar mai gândi cineva să achite?! Nu, măcar din simplu considerent că nu va avea cine încasa banii – toţi vor încerca să găsească o cale de salvare!

S-a dat clar de înţeles că fuga este imposibilă, aeroportul e închis, la fel şi gările, iar străzile deja devin un câmp de luptă, dominat de anarhiştii şi puşcăriaşii scăpaţi de sub control. Peste tot sunt jafuri, violuri, maşini şi vitrine incendiate, iar asteroidul încă nu a ajuns pe Pământ.

Iată stau eu şi mă gândesc: ce valoare are dragostea într-un asemenea scenariu? Bineînţeles, aici nu mă refer la dragostea faţă de Patrie, căci nimeni nu s-ar gândi la asta în asemenea moment. Nu vreau să mă refer aici nici la dragostea unui părinte faţă de copil, căci prefer să gândesc că orice părinte s-ar expune pericolului de moarte pentru copilul său.

Vreau să mă refer anume la dragostea faţă de iubit(ă). Ce voloare are dragostea în asemenea situaţie? Cât de mult contează ea atunci când mâine nu va mai fi nimic? Totul şi nimic! Totul, deoarece este unicul lucru care te scapă de gândul la moarte, şi nimic, deoarece ştii că nu are niciun sens – mâine oricum nu va mai fi!

"Dragostea adevărată amână moartea" – Ernest Hemingway.

"Numai senzaţia de nemurire îi oferă omului capacitatea de a iubi cu adevărat. Numai speranţa în viaţă veşnică îl face să iubească cu atâta pasiune" – F.M. Dostoievski.

Păi totuşi ce contează mai mult pentru noi în situaţii extreme: moartea sau dragostea?

Dar, în toată introducerea mea, am uitat să menţionez un mic detaliu: eu acum sunt mort de beat!!! Nu că m-aş mândri cu asta, dar anume asta mi-a permis să rezolv, în sfârşit, această dilemă. Dacă ar fi acum sfârşitul lumii, cred că puţin mi-ar păsa, dar dacă ar apărea dragostea mea adevărată lângă mine (eventuala) aş fi foarte fericit!!!

P.S.: Dragile noastre iubite, vă rog să nu vă mai supăraţi pe bărbaţi atunci când mai întrec uneori limita. Posibil că e unica stare când conşientizează că sunteţi ce au mai de preț pe lumea asta.

Еще Columns