Columns

Mireasă la import

Idee probabil utopică pentru cei ce rămân fideli conceptului de antiglobalizare. Ei bine, "mireasa" nu face parte din vocabularul materialismului economic, ca să fie evaluată așa simplu, prin SWOT; e vorba de plan cultural, comunicare, sentimente, anturaj, probabil sunt mai multe aici... Dar, dacă schimb unghiul perspectivei, nu e cumva anume asta, felul prin care multe femei își listează potențialii "soți" în ziua de azi?

Și, dacă tot am ajuns să mișcăm conceptul de "game of love" din spectrul de sentimente în centrul economiei de piață, atunci de ce o parte are permisiunea să privească relația ca Adam Smith, pe când cealaltă parte să fie în permanență supusă licitațiilor "prietenei", organizate sub presiunea comisiilor formate din real nu prea fericitele prietene ale acesteia?

Nu mă refer la absolut, știu cupluri care în mod firesc se conduc după un model, în care cel cu bicepsul mai scapă câte un pumn în masă, așa ca femeia să nu uite că totuși nu-i Sasha Grey. Dar nu-i asta direcția mea aici, altceva îi deranjează pe mai mulți azi. Un trend care persistă și evoluează, acela de aplicare incorectă a teoriei feminismului. Această mișcare, aparte de emancipare, mai presupune și necesitatea unei construcții sociale și a repartizării rolurilor pe sexe. Da… Și atunci de ce foarte multe dintre rolurile generic femeiești au fost transferate pe bărbați? Presupun că e de vină lingura aceea… pe care mereu o adaugă la ajustarea locală a oricărui model preluat din exterior.

Elementar, dacă întreb o oarecare domnișoară despre calitățile de care trebuie să dispună un cavaler, pe lângă multitudinea de atributive zeiești, va fi un extra 80 la sută dintre acele caracteristici care normal ar fi să fie generice sexului frumos. Nu mă mai leg de cliché-ul de "sex frumos", care undeva presupune ca celălalt sex este "nu chiar așa frumos".

Mereu mi-au plăcut femeile inteligente, încrezute și arătoase. Numai că deseori femeile care dispun de calitățile listate au în comportament o tendință vădit arogantă. Ceea ce foarte repede anulează toate calitățile în set. Și deseori, crescând în condiții culturale similare, în limba maternă nu te poți "înțelege" cu sexul opus. Atunci, dacă cultura, naționalitatea sau limba deseori nu favorizează o relație normală, presupun că se poate de privit global.

Multe țări din lumea a treia sunt referite ca "honor societies" când e vorba de o cultură unde divorțul este inacceptabil sau cel puțin atitudinea femeii față de bărbat încă mai poartă un caracter mai mult de respect decât doar de finanțator intermitent. Sunt țări unde importul de soții a devenit în timp un proces sistematic. Mai multe studii arată chiar că rata divorțurilor în rândul familiilor cu soții importate este mult mai mic decât in cazul căsătoriilor naționale.

Și dacă să mă întorc la ceea cu ce am început – transformarea partenerului în format economic –, atunci stau să privesc și eu piața "mireselor" la nivel global, exact cum o fac când iau decizia să import ceva nou, ce nu poti găsi la noi pe piață.

Și îmi pun întrebarea: how cool is that, să ai soție din Filipine, de exemplu?
De câte ori mă gândesc la idee, parcă îmi vine un aer proaspăt, subtropical…

Еще Columns