Columns

Fără suflet

Câţiva ani în urmă, într-o capitală a Ţărilor Baltice, pe una dintre străzile principale, s-a deschis un amanet. S-ar părea că nu-i nimic de mirare – afară-i criză, lumea nu prea are bani şi frecvent mai amanetează anumite bunuri de valoare. Însă acest amanet nu primea aur, argint sau alte bunuri preţioase, ci suflete.

Părea iniţial a fi o glumă proastă de-a cuiva care a citit prea mult "Suflete moarte" de Gogol, dar când s-a adeverit că nu e nici un fel de glumă, lumea a dat năvală la biroul cu pricina, pentru a-şi amaneta sufletul contra unei sume de bani destul de mari (nu mai ţin minte exact cât se oferea).

Contractul de amanet, pe lângă multe alte condiţii, prevedea următoarele:

  1. De astăzi, data, sufletul cetăţeanului cutare, trece în posesia SRL "Suflet mare".
  2. Din considerentul că cetăţeanul Numele Prenumele, nu mai posedă suflet, insistent i se solicită să nu mai frecventeze niciodată lăcaşele sfinte etc.
  3. Rudele apropiate şi urmaşii direcţi ai celor care amanetează sufletul nu au dreptul de a mai pomeni de acesta în orice gen de ritualuri religioase.

S-ar părea o nimica toată, însă nu a trecut nicio lună de la deschiderea acestei firme şi a început o adevărata nebunie. Zeci de mii de oameni s-au înghesuit să-şi amaneteze sufletele, fericiţi că s-a găsit un fraier dispus să dea bani pentru ceva ce nu există.

Dar când peste circa 3 luni cazurile de suicid în oraş s-au dublat, iar cazurile de depresie au întrecut orice limite, oamenii s-au cam alarmat. Mulţi au decis să meargă la biserică, în pofida condiţiilor din contract. Nimeni nu-i urmărea, însă, odată ajunşi în faţa sfintelor icoane, oamenii cădeau în genunchi şi plângeau în hohote, fiindcă şi-au dat seama că, de fapt, aidoma lui Iuda, l-au vândut pe El, acel El care mereu a determinat binele să câştige.

Şi peste câteva luni, în faţa biroului cu pricina, s-a creat o coadă imensă de doritori de a-şi răscumpăra sufletul. Dobânda era foarte mare şi, în scurt timp, SRL-ul respectiv a înregistrat profituri colosale. Purtaţi de noul val al renaşterii şi pocăinţei, majoritatea s-au grăbit să-şi răscumpere "esenţa".

Autorităţile oraşului, la sesizarea sutelor de reclamanţi, au investigat cazul şi, în scurt timp, firma cu pricina a dispărut fără urmă. Şi chiar şi astăzi, în ziarele de anunţuri din acel oraş, pot fi găsite anunţuri gen: "Vreau să-mi răscumpăr sufletul. Cine are contractul, vă rog să sunaţi la +373691....".

Nu sunt un om foarte religios şi sunt sigur că mulţi oameni, datorită atrocităţilor ce se comit în lumea întreagă, pun la îndoială existenţa Binelui Suprem, existenţa lui

Dumnezeu. Dar cel mai frumos răspuns la această întrebare l-am găsit la Bulgakov, în "Maestrul și Margareta", când un om vorbea cu Diavolul:

" – Deci, dumneavoastră susţineţi că Dumnezeu există? Poateaveţişicareva argumentesaudovezi?

–Nu e nevoie de argumente saudovezi. El există. Euexist, decişi El există."

Am trecut prin multe rele în viaţa asta şi uneori căutam un refugiu şi vreau să vă spun că nicăieri pe lumea asta nu te simţi mai în siguranţă decât atunci când te ghemuieşti în colţul unei mănăstiri, iar muzica corală vie, bisericească îţi pătrunde inima.

Păstraţi-văsufletul la lumină, înlocuri bine ventilateşi nu permiteţiniciodatăsă se altereze. Şi fiţi siguri că nimeni, niciodată nu poate să vi-l ia.

Еще Columns