Columns

Scrisoare lui Moş Crăciun

Urmăream pe site-urile de socializare cât de nostalgici sunt toţi şi cât de mult aşteaptă ei vara. Şi așa, aşteptând mereu ceva, nu reuşim să observăm frumosul ce e alături. Iarna mereu am asociat-o cu anotimpul care vine cu ceva magic. În fiecare iarnă am avut parte de multe momente plăcute şi lipsa căldurii de după geam mereu a fost recuperată de căldura celor apropiaţi. În plus, sărbătorile iernii sunt foarte frumoase şi, cum le văd eu, fac oamenii mai buni, îi apropie mai mult şi fac lumea mai frumoasă.

În fiecare iarnă scriam scrisori pentru Moş Crăciun, o perioadă înşiram pe hârtie lista interminabilă a dorinţelor mele, mai târziu asistam la acest proces deja făcut de fratele mai mic (el avea dorinţe mai exotice, anul trecut i-a stipulat moşului în scrisoare că vrea păr pe picioare).

Când crescusem mai mare şi părinţii au hotărât că sunt deja la vârsta când psihicul nu-mi va fi afectat dacă voi afla de inexistenţa lui Moş Crăciun, am început sa mă întreb unde totuşi ajungeau scrisorile mele, recopiate de 1032874 ori, sperând că numărul cadourilor va fi în raport direct proporţional cu acurateţea scrisului. Cu cât creşteam mai mare, cu atât mai mult regretam lipsa unui Moş Crăciun care să se strecoare prin şemineuri sau geamuri. Un Moş Crăciun te-ar fi asigurat cu multe, ai fi parcat în fiecare seară un Bentey în garaj, ai fi mers în Bora Bora după fiecare săptămână de stres, iar pe mare s-ar fi angajat un agent de circulaţie pentru reglarea traficului iahturilor.

Ideea e că şi imposibilul poate deveni posibil şi, dacă nu există un adevărat Moş Crăciun, noi îl putem inventa şi chiar materializa. Moş Crăciun poate fi fiecare dintre noi, îndeplinindu-ne dorinţele proprii sau pe ale celor din jur. Ceea ce ţine de dorinţele proprii,vom dezvolta în noi un Moş Crăciun cinstit, care va oferi cadouri binemeritate, în funcție de munca depusă pe parcursul întregului an.

Mă bucur enorm de acţiunile de caritate, numărul cărora se triplează în fiecare an, mă bucur că există lume care realizează că are posibilitatea să dăruiască o speranţă şi o face. Aceştia sunt adevăraţii Moşi Crăciuni ai copiilor care chiar au nevoia societăţii şi vreau să cred că numărul copiilor şi al familiilor vulnerabile se va diminua pe an ce trece.

Păcat că nu există un Moş Crăciun, eu i-aş cere să le dea sănătate apropiaţilor mei, puteri pentru dublarea realizărilor pe care le au, să le dea zâmbete fără termen de valabilitate tuturor şi să facă să dispară de pe glob suferinţa şi durerea.

Credeţi în Moş Crăciun şi realizaţi-vă gândurile!

Еще Columns