Columns

Părinte vs copil

Cu siguranţă, fiecare dintre noi a avut câte ceva de reproşat părinţilor atunci când erau acuzaţi pe nedrept sau când aveau o solicitare pe care părinţii încă nu erau gata să o accepte. Ne place sau nu, dar, copii fiind, suntem material şi social dependenţi de părinţi şi asta nu ne permite să dezbatem conflictele de pe poziţii egale.

De aceea niciodată, în acest gen de conflicte, nu am aşteptat ca părinţii să ne ceară scuze sau să ne spună că le pare rău pentru că nu au avut dreptate. Ei mereu vor ce e mai bine pentru noi şi consideră că uneori autoritarismul şi chiar dictatura sunt soluţiile cele mai potrivite pentru o educaţie corectă. Slavă Domnului, există şi excepţii, dar cel mai frecvent consecinţele sunt nu chiar plăcute – copiii sunt nişte mici terorişti, iar cu teroriştii doar dictatura e eficientă.

Zilele acestea am fost martor la un conflict pe cât de inedit, pe atât de comun. Am doi prieteni foarte apropiaţi, care sunt naş şi fin. Naşul fiind familist, şi-a rugat finul să meargă a doua zi, în zori, până la aeroport să întâlnească o persoană, care venea din Orientul Mijlociu. Zis şi făcut: la opt dimineaţa, finul a întâlnit persoana cu pricina şi a condus-o până la hotel, dar, când să iasă din maşină, oaspetele a scos o bancnotă de 100$ şi i-a strecurat-o finului în buzunar. Acesta a sărit ca ars şi a insistat ca oaspetele să păstreze banii, căci gestul era făcut din pură prietenie faţă de naş şi nu e nevoie absolut de niciun fel de mulţumire. Oaspetele a tot insistat sub diferite pretexte, dar a fost refuzat categoric şi, la ieşirea din maşină, a lăsat banii pe bancheta din faţă.

În acest timp, ajunge la hotel şi naşul şi, la o cafea în lobby, faţă de oaspete, finul îi spune toată istoria şi că oaspetele a lăsat banii în maşină. Naşul, vădit confuz, nu a insistat asupra subiectului şi a trimis finul cu alte treburi prin oraş. Aici vreau să menţionez că ambii, naşul şi finul, sunt militari şi finul se află în subordinea naşului.

Însă seara, când s-au reîntâlnit în birou, naşul era puţin spus enervat pe această situaţie. Şi-a mustrat aspru finul, insistând că acesta l-a umilit prin gestul său faţă de oaspete, că i-a trădat încrederea, că niciodată nu va mai apela la ajutorul acestuia, că pe acela îl costa mult mai ieftin să-şi ia un taxi etc. Vă aminteşte de ceva?

Relaţia naş-fin este în esenţa sa tot un fel de relaţie părinte-copil, doar că, cu siguranţă, nimeni nu mai este un adolescent care trebuie învăţat viaţă. Majoritatea militarilor sunt nişte oameni autoritari, iar aceştia doi, luând în consideraţie specificul activităţii, sunt ceva aparte. Săreau scântei când se ciocneau argumentele lor, doar că cele ale finului erau absolut obiective, referindu-se strict la situaţie, iar cele ale naşului erau subiective, invocând elemente de etică şi comparaţii.

Au mocnit ambii două zile: finul nu vroia să cedeze fiindcă era sigur că are dreptate, iar naşul, cu adevărul său, nu ceda fiindcă nu prea era deprins să cedeze şi fiindcă, în general, nici acasă, nici la birou nu se punea la îndoială vreo afirmaţie de-a sa. Între timp, finul i-a întors banii oaspetelui.

A treia zi, naşul l-a sunat pe fin şi l-a rugat să-l ajute cu ceva personal. Eram în maşină cu finul în acel moment şi i-am citit o lecţie întreagă despre psihologia relaţiei părinte-copil şi, în special, părinte-fiu. I-am vorbit în special despre comunicarea non-verbală, despre autoritarismul părintesc şi despre faptul că orice gest de atenţie din partea celui apropiat, enervat pe tine, nu înseamnă decât faptul că-i pasă de tine.

De mult timp nu am mai avut vreun conflict cu părinţii, măcar din simplul considerent că nu locuim prea aproape, dar sunt sigur că, dacă cândva şi va izbucni vreo dezbatere de subiect banală între noi, cu cea mai mare plăcere le voi acorda toată dreptatea. Este foarte important ca părinţii, odată cu creşterea copiilor, să ştie că aceştia au înţeles mesajul pe care toată copilăria ei s-au străduit să ni-l transmită.

P.S.: am scris articolul şi i l-am dat finului să-l citească; mi-a zis că totuşi a ajuns la concluzia că naşul a avut dreptate.

Еще Columns