Columns

Ţipete de frică

Practic, în fiecare zi când vin de la birou, indiferent de oboseală, îmbrac hainele de sport şi merg ori la tenis, ori merg să fac câteva ture de bicicletă în jurul lacului care se află nu departe de blocul în care stau.

Şi numai ies cu bicicleta din scara blocului, toţi câinii, care cu câteva clipe în urmă îşi vedeau de treabă, se aruncă violent după bicicletă, lătrând de parcă ar fi gata să mă sfâşie. Îi privesc indiferent, iar doamnele în etate, care parcă locuiesc pe banca de la intrarea în bloc şi hrănesc aceşti câini, mi se adresează mereu cu jale:

- Nu vă supăraţi pe ei. Le este frică de bicicletă şi de aceea reacţionează aşa.

Niciodată nu am stat să reflectez asupra acestor cuvinte, dar eram zilele acestea la un concert rock şi mi-a atras atenţia un cuplu care dorea să returneze biletele deja procurate din considerentul că nu se aşteptau să fie atât de aglomerat în sala clubului. Concertul deja începuse şi persoana responsabilă de vânzarea biletelor le explica că returul biletelor este practic imposibil şi că va fi nevoie de acordul directorului clubului pentru a efectua returul. Când spaţiul clubului la propriu nu mai permitea accesul, sutele de doritori de a nimeri la concert au licitat de la cuplul respectiv brăţările ce le permiteau accesul în sală, astfel ei alegându-se şi cu ceva bani în plus.

Însă cel mai intrigant şi chiar amuzant în toată situaţia aceasta era faptul că, atunci când responsabilul de vânzarea biletelor le-a explicat procedura de retur, băiatul s-a retras liniştit să aştepte venirea directorului clubului, care a fost sunat, iar fata s-a aruncat cu reproşuri şi ameninţări la responsabilul de vânzări. Acesta era un băiat atletic, de cca 1,90 m şi cu trăsături evidente de luptător experimentat, astfel acea copilă cu ochelari, aparent destul de inteligentă, arăta extrem de amuzant ţipând la el cu ameninţări deşarte şi privind din când în când, căutând sprijin, cu disperare şi dispreţ la partenerul ei, care deja licita brăţările de intrare la doritori. El părea evident jenat de comportamentul fetei şi se străduia să evite contactul vizual cu acea scenă hilară, iar imediat ce a vândut brăţările, a tras-o după el către ieşirea din club.

Şi atunci mi-am dat seama că toate ţipetele care le-am auzit în viaţa mea aveau la baza lor frica şi nesiguranţa. Omul care e sigur pe sine tace şi face, iar fricosul ţipă, cel mai frecvent de după gard, sau doar fiind în compania altora. Da, am văzut şi oameni care cu siguranţă nu prea se tem de alţi oameni, dar ei strigă deoarece le este frică că statutul lor de oameni fioroşi şi puternici ar putea fi compromis prin calm excesiv atunci când e vorba de conflicte. În anii ‘90, fiind martor la numeroase conflicte între grupările criminale, niciodată nu am auzit voci ridicate şi doar uneori îi revedeam pe cei care stăteau în spate cum ţipă la vreo fată în club sau la vreunul cu faţă prea paşnică.

Părinţii ţipă la copii pentru că le e frică să nu piardă controlul şi mai ales respectul acestora când vor creşte. Copiii ţipă la părinţi de frică că nu le vor respecta niciodată individualitatea... dar, de fapt, din prostie copilărească. Iubiţii ţipă unii la alţii când le e frică că partenerului nu-i mai pasă.

Păstraţi-vă calmul în orice situaţie, iar stresul provocat de conflictele neplăcute cotidiene revărsaţi-l prin sport, sex, dansuri sau alte ocupaţii ce va aduc plăcere – transformaţi energia negativă în pozitivă.

P.S.: De fiecare dată, după ce ridicam vocea la vreun subordonat pentru că nu a îndeplinit vreo sarcină, reveneam în birou şi pufneam în râs de propriul show, căci niciodată nu am putut ţipa cu adevărat. Frica de a părea un şef prea blând e chiar stresantă.

Еще Columns