Columns

Fals

E noapte şi a început să plouă mărunt. După nebunia de la club – miros de alcool, muzică dată la maximum, urlete, oameni cu priviri animalice – mi se pare că în scuarul în care mă aflu e o linişte mortală.

Ploaia nu e ploaie… E starea mea de spirit. Stau alături de un bun prieten şi analizăm toată serata asta "grandioasă", toate personajele plictisitoare şi superficiale, cărora li se pare că l-au prins pe Dumnezeu de picior dacă se află în clubul respectiv, bărbaţi cu copii acasă, care se află aici pentru a cunoaşte o nouă blondă, înaltă, suplă şi cu creieri oxidaţi. Tipa cu care ieri am băut o cafea, ce crea imaginea unui om de suflet, dar care astăzi şi-a pus masca de persoană inaccesibilă, iar tocurile nu numai că i-au adăugat centimetri buni la înălţime, ci şi "personalităţii" ei superioare.

Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, să părem ceea ce nu suntem şi să ne creăm imaginea centrului universului. Pretindem să jucăm scene în rolurile principale, cucerind atenţia publicului prin falsitate.

Îmi imaginez cât le e de dificil acestor indivizi, care, ajunşi acasă, inspiră adânc şi se bucură că se pot în sfârşit relaxa, că pot abdica de la înalta ţinută morală ce au menţinut-o întreaga seară, că nu mai există acel public în faţa căruia e necesar de jucat teatru continuu.

E trist să înţelegi că pentru cucerirea celor din jur e indispensabilă includerea "regimului falsitate", că societatea e incompatibilă cu viaţa omului propriu-zisă şi ca acţionăm cu toata puterea împotriva propriului nostru bine.

Еще Columns