Columns

Neobservatori

Aşa suntem noi- mereu grăbiţi, alergători, lacomi şi orbi. Da, suntem orbi şi ignoranţi. Nu observăm cum fericirea se scurge printre propriile degete. Suntem fraţi cu panica şi stresul. Şi cel mai important, nu încercăm să vedem bucuriile în lucrurile mărunte. Nici nu vrem, nici nu depunem efort. Am aici un top (subiectiv) despre cum omitem micile fericiri din viaţa mea. Şi nu ne amintim că lucrurile simple sunt geniale.

Îmbrăţişările. Când vezi un om drag că te cuprinde în braţele lui, pentru o clipă te desprinzi de lume. În toată goana de greutăţi, o simplă strângere de mâini face minuni. Deseori, ai prefera  în locul evenimentelor zgomotoase, un mediu liniştit şi călduţ alături de cineva scump ţie, stând cuprinşi. Dar cum te simţi când revezi o persoană de a cărei existenţă mai că ai şi uitat? Corect, o îmbrăţişezi, o simţi aproape şi preţ de câteva clipe apare un puls de fericire.

Când ajungi acasă. După o zi turbată de mucă, ore şi alte evenimente, ai ajuns acasă. Te descalţi de pantofii care ţi-au lăsat nemiloşi pungi de bătături. Răsufli aer de casă, te simţi în siguranţă. Deseori când mergi prin ploi, vânt, întuneric mereu spui : „Doamne, să ajung mai repede acasă”! Acolo tu eşti stăpân. Eşti liber să faci ce vrei, cu o singură condiţie: nu uita de vecini, asta dacă eşti la bloc!

Filmul, cartea sau melodia pe care o căutai de un „secol”. În acel moment nu mai vrei nimic.Urmează celebra procedură: se reciteşte de X ori, se apasă „repeat” de Z ori. Mai ales când îţi asculţi piesele iubite într-un transport public, pe un drum lung, foarte lung, ai nevoie doar de siguranţa ca vei ajunge cu bine la destinaţie, în rest- let’s the music play! Eu am căutat o piesă de Eugen Doga, cam vreo trei ani. În final, când am dat de ea, am ascultat-o de un infinit de ori.

Aşteptările. Aici vorbesc despre aşteptările oamenilor dragi, a unor premii, a unor evenimente plăcute. Fiorii oferiţi de  fluturii din stomac sunt de nedescris. Când eram mică, nu dormeam nopţile când ştiam că trebuie să vin în capitală. Călătoria cu microbusul, faptul că mama mă „înţolea” să arăt a om!, mă face să fiu cel mai fericit suflet de pe pământ. Nu mai vorbesc de Ultimul Sunet!

Potolirea setei şi a foamei!  Omului mereu i-a plăcut să consume bunişor. Nimeni până ce nu s-a dat la o parte de la ceva delicios, asta doar dacă ai regim de dietă. Dar cum e sentimentul când noaptea pe la vreo trei, îţi e sete de mori, cu toată lenea şi căldura somnului ai forţa să mergi să bei un gât de apă?  Spre marele meu „noroc” într-o noapte a încurcat sticla de apă cu cea de borş acru! Eu deja am uitat despre acest moment!

Florile şi micile atenţii.  Cu flori s-au oprit războaie şi s-au cucerit inimi. Multe fete ar prefera o floare în locul a ceva neutil şi scump. Nu pot să mă pronunţ la gestul cu un milion de trandafiri , care mâine vor fi echivala cu un stoc de fân. Eu vorbesc de o simplă floare, alături de un mic bilet unde sunt inserate câteva vorbe dulci.

Dar când îţi spune cineva: arăţi bine, ai pantofi frumoşi, felicitări pentru succesul obţinut,  te-ai schimbat spre bine, etc, ziua ta are alte întorsături, mai pozitive.

 Lista ar putea continua, cel mai important e să găsim aceas rază de fericire în orice moment, dorinţă să avem!

Еще Columns