Columns

What is love?

What is love?

Mă tot gândeam zilele acestea: ce este dragostea? Cum şi când apare? O simţim doar o dată în viaţă sau poate fi simţită de câteva ori? Un prieten mi-a zis că dragostea se simte doar o dată şi pentru totdeauna şi totuşi nu sunt de acord cu afirmaţia lui. Ce să facem atunci cu excesul de dragoste pe care îl simţim în suflet atâta timp cât suntem în aşteptarea prinţului, pentru a-i oferi toată dragostea şi, dacă el pleacă, cu ce rămânem?

Eu mă îndrăgostesc de o mie de ori în fiecare lună de oamenii care strălucesc şi povestesc cu detalii fiecare amănunt din viaţa lor, oamenii care se joacă cu câinii vagabonzi şi îi scarpină după urechi. De oamenii care râd atunci când povestesc despre nişte trăiri dureroase, oamenii care împing maşinile şoferilor necunoscuţi sau ajută domnişoarele să parcheze când văd că acestea întâmpină greutăţi. De oamenii care te pupă şi te ciufulesc, care fac prostii şi gafe, care au chef de viaţă. De oamenii care pot să evadeze din egoismul lor, care inventează poveşti, care fac filme interesante şi se filmează în ele. De cei care vor să încerce lucrurile care îmi plac mie pentru a-mi face plăcere şi mă conving şi pe mine să renunţ la încăpăţinare pentru a intra în lumea lor. De cei care sunt de o sinceritate deosebită, care te face să plângi. Mă îndrăgostesc de oamenii care se îndrăgostesc, la rândul lor, de alţi oameni. Mă îndrăgostesc de tot felul de necunoscuţi, iar ei habar nu au de asta...

Totuşi, dragostea adevărată probabil arată altfel. E precum ai procura o casă în care ai vrea să trăieşti toată viaţa. O vezi de departe, te uiţi cu binoclul, vezi dacă nu are stăpân, faci primele estimări şi vezi dacă te aranjează. Apoi faci rost de chei şi, nesigur, începi să te plimbi şi să o explorezi, fără a face planuri. Apoi te muţi şi începi să-l iubeşti pe fragmente, cum te priveşte, cum clipeşte prea des, cum i se ciufuleşte părul, cum dansează caraghios, iar apoi îţi dai seama că sunt lucruri care te enervează, însă îţi convin şi ele, fiindcă se potrivesc cu celelalte lucruri, iar potriveala aceasta o are numai el  şi nimeni altcineva. Astfel ajungi să îţi placă faptul că mănâncă repede şi zgomotos, că-i lipseşte un nasture de la cămaşă şi că se împiedică atunci când merge. Însă mi-e interesant: ne îndrăgostim de un întreg şi ajungem să iubim pe bucăţele sau ne îndrăgostim de bucăţele la început, iar apoi iubim un întreg?

Şi totuşi dragostea este un element indispensabil unei vieţi fericite. Astfel, pentru a fi fericit trebuie să oferi necondiţionat. Păcat că nu trăim într-o lume unde totul poate fi înlocuit. Să punem vulcan în loc de aragaz, să punem tăieţei în loc de şireturi la adidaşi, iar atunci când îţi este foarte drag de cineva, să poţi face schimb de inimă, plămâni, degete, precum ai împrumuta o carte şi apoi ai uita cui i-ai dat-o. Astfel ne vom transforma în nişte creaturi ciudate, dar fericite, fiindcă o parte din persoana dragă va fi mereu cu noi, iar peste ani să poţi suna şi să întrebi: "Inima mea e la tine?".

Nu prea am experienţă în domeniu, însă abia aştept să mă las acaparată de acest sentiment,  pentru a simţi o învălmăşeală de emoţii amestecate. Până atunci, voi dărui bucăţele din sufletul meu celor din jur, până va apărea acel cineva care le va aduna pe toate şi mi le va da înapoi...

Еще Columns