Columns

Tînără, superbă şi... singură

Tînără, superbă şi... singură

Discutam recent cu o prietenă care, deşi e visul oricărui bărbat, e singură. Această singurătate, din păcate, în ultima vreme se manifestă în tot ceea ce face. Am reflectat mult asupra acestei situaţii şi îmi schiţam în minte mai multe prototipuri ale bărbatului care i s-ar potrivi. Şi atunci mi-am amintit o istorie interesantă.

În anul 1964, presa britanică scria despre un caz de omor al unei tinere, Kitty Genovese. Cazul a atras atenţia opiniei publice şi a specialiştilor în psihologie socială prin faptul că patruzeci de oameni au auzit ţipetele disperate de ajutor ale victimei, însă nimeni nu a chemat poliţia – fiecare era sigur că cineva deja a făcut asta. 

Doi tineri specialişti în psihologie, Bib Latane şi John Darley, au decis să demonstreze cauza apatiei martorilor în cazuri care necesită intervenţie: prezenţa altor oameni în aceeaşi situaţie ne face să evităm asumarea responsabilităţii pentru înlăturarea unui disconfort comun.

Ei i-au rugat pe participanţii la experiment să aştepte pe hol pentru un presupus interviu. Holul era treptat umplut cu fum. Când persoanele erau testate individual, 80% dintre ele raportau prezenţa fumului în maximum două minute, iar în caz de testare colectivă, doar 13% dintre cei testaţi au chemat ajutor şi asta după şase minute, când holul era deja plin de fum.

Astfel, B. Latane şi J. Darley au ajuns la concluzia că, într-un mediu natural, intervenţia martorilor depinde de o oportunitate clară, care nu poate fi percepută integral în baza cunoaşterii personalităţii persoanei.

Să revenim la subiectul iniţial: dacă la început credeam că problema constă în faptul că majoritatea băieţilor din anturajul ei oarecum complexează să o abordeze, acum sunt sigur că ea nu creează nici o premisă pentru ca ei să înfăptuiască asemenea pas.

Foarte multe fete, mai ales acelea care se află în vizorul opiniei publice, pe cât de mult sunt săturate de singurătate, pe atât de mult se tem să se implice într-o relaţie, deoarece astfel statutul lor de dive enigmatice şi inaccesibile ar fi spulberat într-o clipă. Iar, cu trecerea timpului, acest statut capătă un sens aparte şi e şi mai dificil de încălcat.

Este aceeaşi situaţie ca şi cu virginitatea: cu cât mai mult o păstrezi, cu atât mai greu e să renunţi la ea de dragul nu ştiu cui. Sau ca străpungerea urechilor pentru cercei: cu cât mai târziu, cu atât entuziasmul scade.

De aceea, scumpele noastre dive, coborâţi de pe piedestalul inaccesibilităţii şi daţi-le o şansă celor care consideraţi că vă merită.

P.S.: Ce bine e că cunosc mai multe fete în asemenea situaţie şi pot să neg dacă voi fi întrebat anume de ea…

Еще Columns