Columns

Adevărul de azi şi de mâine…

Există clipe şi amintiri pe care nu le poţi uita. În fiecare dintre noi, există ascunse secrete, trăiri numai de noi ştiute, sentimente pe care nu le dezvăluim niciodată.

Încercăm să ţinem numai pentru noi anumite gânduri, dorinţe, visuri, ambiţii, neîmpliniri şi eşecuri, toate aşezate cuminţi în sertarele sufletului. Nu vei şti niciodată de ce nu le scoţi de acolo, de ce nu le exprimi prin fapte sau prin cuvinte. Oare e prea greu, ne este teamă de reacţiile pe care le-ar stârni? Am întâlnit oameni care îţi cer părerea despre o anumită întâmplare sau orice alt lucru. "Ce părere ai? Hai, spune sincer!Te rog!" De câte ori aţi auzit-o? Este o întrebare clasică, te pune în încurcătură şi, de multe ori, politeţea te obligă să fii amabil. Alteori încerci să fii imparţial, dar nu prea îţi dă mâna să faci greşeala să fii în dezacord cu persoana respectivă. Asta dacă ţii mult la ea. Nu-i putem spune unui prieten ce gândim cu adevărat, sută la sută, şi asta pentru a nu-i supăra pe cei pe care îi iubim. Dar tot din dragoste spunem alteori adevăruri care dor și pentru care suferim îndelung, având remuşcări că poate nu s-ar fi supărat atât de tare dacă tăceam.

Până la urmă, de ce să nu fiu sinceră? Eu spun cam întotdeauna exact ce gândesc şi am simţit pe propria-mi piele cum reacţionează cei de lângă mine. Adevărul doare, dar impune respect faţă de cel care-l rosteşte. Dar, de fapt, problema nu este a noastră, a celor care spunem lucrurilor pe nume, ci a celor care nu pot suporta adevărul, a celor care nu iau în considerare părerea noastră sinceră, pe care, culmea!, tot ei ne-o cer.

Aşa că sfatul meu este: fiţi sinceri atunci când vă este cel mai greu, pentru că-i mai acceptabil un adevăr dureros decât o minciună veninoasă!

Еще Columns