Columns

De-ale prieteniei

De-ale prieteniei

Mă surprind uneori încercînd să-mi clasific prietenii: cel mai bun, foarte buni, buni, apropiaţi, cunoscuţi ş.a.m.d. Apoi de cîteva ori schimb clasamentul.

Apoi parcă mi se face oarecum ruşine deoarece mi se pare că-i desconsider pe unii care parcă ar merita un loc mai de frunte în clasament. Într-un sfîrşit renunţ, deoarece oricum nimeni niciodată nu va afla de clasament – oricum îi tratez pe toţi egal.

O să vă vină a rîde, dar cel mai dificil este cu clasamentul feminin – am o sumedenie de fete care-mi sunt nişte prieteni foarte apropiaţi şi uneori parcă chiar îmi e frică şi jenă să acord uneia mai multă atenţie. Cel mai dificil cu prietenele este faptul că tre să trec printr-o meditaţie, uneori ciclică, pentru a conştientiza că nu simt faţă de ele nimic mai mult decît prietenie – tensiunea creată de dorinţă mereu generează conflicte neplăcute. Din fericire nu e un efort prea mare, deoarece chiar nu e vorba decît de pretenie adevărată, iar toate prietenele mele sunt fete foarte frumoase, intens curtate de mulţi.

Cît de straniu n-ar suna, dar fetele care le-am sprijinit cel mai mult în diverse situaţii dificile (în special financiare), le-am pierdut cel mai repede ca prieteni. Există în psihologie o stare care se manifestă printr-o repulsie maximă faţă de cel care te sprijină, deoarece îţi autoinsinuezi o senzaţie de îndatorare şi în incapacitatea de a onora această datorie tinzi să eviţi această persoană sau chiar să generezi pretexte pentru a o urî, doar pentru a scăpă de această senzaţie de îndatorare. Straniu, dar asta e, mai ales că niciodată nu împrumut bani – îi dau şi uit de ei!    

Îmi aduc aminte cum iubita mă tachina: „Înainte de orice dragoste tre să fie o prietenie adevărată – trebuie să împărtăşeşti absolut totul cu mine!” În timp – da, însă iniţial chiar nu îmi închipui cum va putea să mă înţeleagă cu adevărat cineva. Tot ea se agasa: „Petreci pre mult timp cu prietenii tăi”. Dar a ajns şi ea, într-un final, la concluzia că considera aşa deoarece nu avea nici o prietenă adevărată. E foarte periculos cînd iubita nu are „o viaţă” a ei. Şi în general, nu prea cred în prietenia feminină: fă sistematic complimente doar uneia din două prietene fără iubit: de pantofi, de sîni, de ţinută, de păr şi-i gata cu prietenia ceea.

Aveam doua cunoscute care ziceai ca-s prinse cu cătuşe una de alta. Pînă cînd una din ele nu a început să se întîlnească cu un prinţ cu Mercedes negru. A durat exact patru luni să se ajungă la faptul că nici măcar nu se salută. Credeam iniţial că e vorba de gelozie prietenească, foarte frecvent întîlnită la adolescenţi, dar de fapt tot invidia a fost de vină.

M-am născut în comunism, am crescut în „perestroika”, adolescenţa am petrecut-o într-un mediu mafiot, bazat pe legile lumii interlope, iar acum suntem într-un sistem pseudodemocratic, bazat cam pe aceleaşi legi ca-n adolescenţă. Am preteni care au trecut prin aceleaşi timpuri şi au acelaşi sistem de valori – cu ei, cred eu, mă înţeleg cel mai bine.

Am o regulă: dacă mie omul îmi place din start, fac tot posibilul să-i justific orice faptă, aparent nu chiar plăcută. Iar capacitatea mea de înţelegere este una foarte înaltă – am continuat să comunic liniştit cu unii care m-au furat pe faţă şi într-un final mi-am demonstrat că am procedat corect. Nu am tolerat niciodată oamenii rău-intenţoinaţi, dar de ăştea scap repede şi nu aş înţelege niciodată dacă cineva s-ar implica vre-odată într-o relaţie cu iubita unui prieten, chiar şi dacă nu ar mai fi împreună.     

Comunismul ne învăţa mereu: mai bine să ai o sută de prieteni decît o sută de ruble. Legile lumii interlope învăţau să-ţi tratezi prietenul ca pe un frate. Capitalismul prudent ne sperie că trei prieteni e deja foarte mult.

Există un mare adevăr: spune-mi cine-ţi sunt prietenii şi-ţi voi spune cine eşti. Adică dacă nu ai prieteni, nu eşti. Chiar şi succesul în businessul modern ţine mai mult de pe cine cunoşti decît ce cunoşti.

Preţuiţi-vă prietenii şi devotamentul mereu va fi rasplătit. Frecvent se manifestă într-o manieră cam stranie, dar chiar îi ador pe toţi prietenii mei.  

Еще Columns