Columns

Gânduri cu glas tare

Gânduri cu glas tare

Ce este viața? Poate e dorința de a supraviețui tuturor necazurilor?... Fiindcă, de fapt, adesea încăpățânarea ne stimulează să urcăm cu o treaptă mai sus… Oare nu suntem prea mândri? În dorința de a demonstra ceva, devenim egoiști. Viața în secolul XXI e, desigur, modernă, însă mai mult virtuală decât reală. În dorința realizării visurilor, devenim sclavii lor... Uităm să zâmbim...

Viața ne este dată pentru a face greșeli, pentru ca, după o cădere, să ne ridicăm și să mergem mai departe. De fapt, cel mai des  suntem stăpâniți de viață și nu suntem stăpânii ei. Totul se află în mâinile tale, totul poate fi corectat. E nevoie doar de răbdare și de încredere în propriile puteri.

Acum, atât de des e întâlnit cuvântul "moarte"… De câte ori am auzit spunând cunoscuții "mai bine mor"?… Oare ar fi aceasta o soluție? Refugierea e și ea o metodă, dar nu cea mai bună. Atât e de nasol este când aud oamenii spunând că au atâtea probleme... Femeia care nu va mai putea avea copii, omul din căruciorul medical, acestea sunt probleme! Faptul că nu reușești la un obiect, cearta cu un prieten sunt probleme trecătoare. Din păcate, e specific uman să apreciem doar după ce pierdem. Fiecare zi e o lecție care nu se va repeta. Viața e plăcerea de a admira surâsul unui copilaș, de a vedea în ochii părinților mândria. Filozofia afirmă că și suferința e o fericire și, într-adevăr, cred aceasta, deoarece clipele triste ne transformă în oameni care apreciază viața.

Deseori, oamenilor le e frică de durere: atât de cea sufletească, cât și de cea fizică. Reținându-și sentimentele, ei devin marionete conduse de propriile principii. A suferi e normal, a plânge e normal, posibil că aceste calități ne fac deosebiți! Acum e "la modă" să te compătimești pe tine însuți. În dorința de a deveni mai puternici, ne transformăm în  ființe firave, care fără umărul cuiva nu s-ar isprăvi. Citate despre tristețe, poezii despre tristețe... Oamenii uită că însuși faptul că s-au trezit dimineața e un motiv de a fi fericiți. Uitându-mă în jur, uneori am o teamă interioară, nu înțeleg unde în ființele acestea frumoase, numite "oameni", e găzduită atâta ură, atâta egoism, invidie. Doar se spune că "bine faci, bine găsești". Poate că strămoșii noștri nu erau contemporani și nu aveau atâta tehnică modernă, în schimb erau bogați sufletește. Secolul pe care îl trăim astăzi ar avea nevoie de mai multă omenie și de comunicare reală, fiindcă, în momentele grele, calculatorul si muzica nu îți vor șterge lacrimile.

Una dintre problemele globale ale oamenilor e să devină fericiți. Desigur, fiecare persoană are explicația sa pentru acest cuvânt, însă important e că, în goana neînțelesului, ne pierdem realitatea. Uităm că suntem unici și devenim niște simple copii ale unor oameni pe care îi admirăm.

Una dintre întrebările adresate des este "De ce anume eu?" Interesant e că această întrebare apare doar când se întâmplă ceva contradictoriu cu ce ai dori tu. Tot ce se petrece în jurul nostru are o rezolvare, nu există imposibilul. Viața e asemeni unui rebus, care necesita răbdare și maximă atenție.

Iar dacă ai probleme, zâmbește – probleme doar au toți!

Еще Columns