Columns

Eu ştiu că tu ştii că eu ştiu!

" – Merg şi părinţii Irinei cu noi, aşa că nu ai de ce să-ţi faci griji. Mai ales că am deja experienţă destul de bună în conducere, de aceea două ore la volan până la Odessa chiar nu sunt o mare dificultate. Avem deja rezervate camerele la un hotel bine păzit. Abia aştept să cutreier ulicioarele oraşului şi să mă bronzez puţin...", o minţeam eu cu nesimţire pe mama.

În realitate, mergeam cu prietenii la Odessa şi nu aveam nimic prestabilit, dar un lucru îl ştiam cu siguranţă – nimic din ce vom face acolo nu se încadrează în normele de etică şi morală.

Ştiam că o mint pe mama. Mama ştia că mint. Dar cel mai straşnic e că eu ştiam că mama ştie că o mint!!! Pare o normă a adolescenţei, nu?

Nici nu vreau să mă gândesc de câte ori mi-am minţit iubita. Cea mai credibilă era minciuna cu devamarea mărfii la vama de la Leuşeni. Cum poţi avea obiecţii la un asemenea pretext? E departe, necesită multă atenţie şi e foarte solicitant, de aceea nu e de mirare că eram foarte obosit a doua zi.

O minţeam cu nonşalanţă. Ea ştia că mint, dar nu voia să provoace scandal, mai ales că ar fi părut ridicolă fără dovezi ale contrariului. Dar cel mai neplăcut era faptul că eu ştiam că ea ştie că mint!

Ne confruntăm cu o mulţime de situaţii de acest gen în viaţa de zi cu zi: la şcoală, cu profesorii, motivând absenţele; la muncă, cu clienţii, argumentând întârzierea executării contractului; acasă, cu cei apropiaţi, încercând să părem mai buni decât suntem.

Zilele acestea, în cadrul unei şedinţe cu nişte parteneri foarte apropiaţi, ei îmi argumentau necesitatea atragerii unor fonduri suplimentare pentru implementarea proiectului, adică voiau să le mai dau nişte bani. Aceşti parteneri îmi sunt oarecum şi prieteni şi îi cunosc deja suficient de bine pentru a-mi da seama când ceva nu se prea potriveşte. Da, ei mă minţeau. Mi-am dat seama imediat că-s minţit. Problema cea mai mare e că ei ştiau că eu ştiu că ei mă mint.

Minciuna este una dintre cele mai stresante experienţe prin care trece un om. Dar vreau să vă spun că, atunci când cineva te minte, contând pe bunul tău simţ, e incredibil de solicitant. Părinţii tolerează căci ei înşişi au trecut prin asta, iubita tolerează din dragoste şi din frica de a nu provoca conflicte, dar mereu am crezut că noţiunea de prietenie presupune transparenţă şi încredere totală, care nu lasă spaţiu minciunilor. Oare chiar e atât de frustrant să-i soliciţi ajutor unui prieten fără a inventa nişte pretexte tâmpite care compromit relaţia?

Minciuna este o normă a vieţii cotidiene. Ne minţim în special pe noi înşine, dar preferăm s-o numim optimism. Însă cele mai neplăcute sunt minciunile în urma cărora rămânem cu senzaţia că suntem consideraţi nişte fraieri toleranţi. Adică atunci când cei care mint sunt absolut conştienţi de faptul că noi ştim ei ne mint.

De la o vreme, nu mai urmăresc ştirile la televizor. Cea mai intensă senzaţie de fraier îmi rămâne mai ales după ce ascult declaraţiile politicienilor.

Noi ştim. Ei ştiu. Ei ştiu că noi ştim.

Еще Columns