Columns

EURO 2012. Concluzii

Au trecut zece zile de la încheierea celui mai aşteptat şi vizualizat eveniment sportiv al verii. Acum, când spiritele s-au mai calmat, am creionat câteva gânduri.

Organizarea reuşită a Campionatului

Să ne amintim că, din momentul în care s-a anunţat că Ucraina şi Polonia vor găzdui turneul final al Campionatului European din 2012, foarte multă lumea privea cu o doză enormă de scepticism capacităţile acestor două ţări de a organiza acest eveniment de anvergură la nivelul potrivit.

Dar iată că Polonia şi, mai ales, Ucraina au reuşit organizarea Campionatului la cel mai înalt nivel posibil, fapt confirmat de majoritatea specialiştilor, a jurnaliştilor şi a suporterilor. Lucru care într-un fel surprinde, dar nu ne rămâne decât să-i felicităm pe toţi cei implicaţi în organizarea campionatului.

Supremaţia Spaniei

După ce decenii la rând au avut ghinion, având deseori echipe simpatice, iată că, de trei turnee finale (2 Euro + 1 CM), Furia Roja nu are adversar. Şi, dacă ne amintim în ce manieră frumoasă Spania a luat aceste trofee, atunci nu ar trebui să existe dubii în privinţa faptului că asistăm şi avem ocazia să urmărim cu ochii noştri cea mai puternică echipă naţională din istorie.

Nu e secret că acest lucru se datorează faptului că nucleul acestei echipe o formează, de ani buni, jucătorii Barcelonei, care, la rândul lor, impun la naţională stilul de joc aproape perfect reuşit de FC Barcelona, aşa zisul „tiki-taka” – caracterizat printr-o posesie prelungită, în continuă mişcare, cu pase scurte şi repetate la firul ierbii, până când apar coridoare de pătrundere. Practic, naţionala Spaniei reprezintă o prelungire a Barcei, fapt ce o face să arate ca un mecanism bine pus la punct şi foarte închegat. Sincronizarea dintre jucători este una absolută, iar relaţiile de joc dintre Xavi, Iniesta, Busquets, Fabregas sunt la nivel telepatic.

Aşadar, Furia Roja va fi nevoită şi va avea onoarea încă doi ani să-şi ducă coroana de regină a fotbalului şi, în Brazilia, în 2014, marea provocare pentru majoritatea puterilor fotbalistice va fi detronarea Spaniei.

Leo Messi va primi Balonul de Aur pentru a patra oară consecutiv – record absolut

Sinceră să fiu, privind acest Campionat European, parcă aveam un sentiment că ceva nu-mi ajunge şi repede mi-am dat seama că acest lucru este Messi. Prin jocul lui, ne-a făcut să devenim dependenţi de el, fiecare atingere de minge a lui reprezentând o încântare. În primul rând, nivelul jocului arătat de el, dar şi recordurile de goluri înscrise doborâte în ultimul sezon îl propulsează automat ca principalul candidat la primirea mingii.

Contracandidatul sau, Cristiano Ronaldo, chiar dacă a izbutit cel mai reuşit turneu final, oricum nu s-a putut apropia de trofeul individual la care mult râvneşte, Portugalia fiind trimisă acasă în semifinale.

Succesul Spaniei a fost unul colectiv şi nu putem evidenţia un candidat care merită mai mult. De exemplu, cum ai putea să-i decernezi trofeul lui Xavi în detrimentul lui Iniesta şi invers? Dacă în 2010 cei doi au fost întrecuţi de Leo Messi, atunci şansele ca în 2012 să se repete situaţia sunt foarte mari.

Fenomenul german

Bundesteam-ul se considera a fi acel adversar pe măsură pentru Spania, dar s-a împiedicat de trupa lui Prandelli şi nu a avut ocazia să-şi demonstreze forţa.

Dar cred că ar trebui să felicităm şi să privim cu admiraţie munca lui Joachim Löw la cârma naţionalei în mandatul său. La ultimele trei turnee finale, Germania a arătat ca o echipă foarte serioasă, cu un caracter puternic, în pofida faptului că avea o vârstă medie joasă. Neavând în lot mulţi jucători de super-clasă, antrenorul a reuşit să formeze un grup unit, sa impună un stil dominant de joc şi, respectiv, să fie de fiecare dată printre favoriţi.

Nu sunt dubii că şi în Brazilia, peste doi ani, Germania va pleca cu şanse mari de câştigare a trofeului.

Squadra Azzurra

Italia, când nu prea joacă fotbal, arată simpatic şi are şanse la succes, ce să mai vorbim când practică un asemenea fotbal modern?!

Iată că Cesare Prandelli a reuşit, în doi ani, să schimbe complet faţa Italiei. În diferite meciuri a folosit diferite sisteme şi formule de joc în funcţie de adversar. O lecţie de tactică a predat-o în semifinală contra Germaniei, care a făcut-o să arate neputincioasă. Totuşi, şcoala italiană de antrenori nu degeaba e considerată cea mai puternică.

Trebuie subliniat aici şi rolul important al lui Pirlo, care a renăscut în ultimul sezon la Juventus şi a continuat la Euro 2012 evoluţiile spectaculoase, ca în anii cei buni.

Selecţionata simbolică a turneului (4-3-3):

Portar – Buffon (rezervă Cassillas)
Fundaş stânga – Jordi Alba (Fabio Coentrao)
Fundaş central – Pique (Hummels, Pepe)
Fundaş central – S.Ramos (Bonucci, Terry)
Fundaş dreapta – Srna (Gebre Selassie)
Mijlocaş central – X.Alonso (Busquets)
Mijlocaş central – Pirlo (Modric)
Mijlocaş central – Xavi (Moutinho)
Mijlocaş (winger stânga) – Iniesta (Ribery)
Mijlocaş (winger dreapta) – Nani (Ozil)
Atacant – Ibragimovic (Mandzukic)

The END.

Еще Columns