Columns

Pentru Ceburaşca

Pentru Ceburaşca

Circa o lună în urmă, am fost la o petrecere şi am revenit acasă puţin ameţit. Am decis să sun o prietenă cu care nu vorbisem de mult timp, să văd prin ce colţ al lumii se află, deoarece ea călătoreşte foarte mult şi, după puţină conversaţie, i-am tras o morală cum rar îmi permit cu cineva – de atunci nu-mi mai răspunde la telefon.

Majoritatea prietenilor mei s-au realizat cu forţele proprii, de aceea mereu i-am rugat un singur lucru: să nu uite de unde au plecat şi să manifeste respect faţă de toţi cei care-i tratează cu respect. Însă am ajuns la concluzia că eu sunt un îngâmfat cum puţini s-au văzut pe lumea asta! Nu, nu e vorba de discriminare în baza valorilor materiale, ci de un pur glamour intelectual pronunţat.

De mult timp nu mai fac afaceri cu cei care nu au măcar o facultate terminată, deoarece consider că aceşti oameni, în pofida experienţei, acţionează pur instinctiv, iar asta duce la lipsă de transparenţă şi la multiple situații imprevizibile.

Ador, la o petrecere mondenă, să intru în conversaţie cu vreun pseudointelectual care se dă atotştiutor, pentru ca apoi să-l ridiculizez în baza propriilor lui declaraţii incorecte.

Îi respect foarte mult pe cei care ştiu să spună "nu ştiu" sau "nu pot". Nu ai cum să cunoşti totul, cel puțin din considerentul că volumul de informaţie existentă în lume depăşeşte cu mult capacitatea de stocare şi procesare a creierului uman. Aceştia cel mai frecvent şi provoacă dezamăgiri sau situaţii încurcate.

Ador oamenii care sunt experţi – măcar într-un singur domeniu – dar experţi. Ştii sigur că, dacă ai nevoie de o informaţie din domeniul lui, vei primi un răspuns complet.

Ador când cineva mă critică: calm, argumentat, verificabil, cu exemple relevante. Probabil mi se trage din copilărie: tatăl meu mă critica chiar şi pentru maniera de recitare a poeziilor, iar la examene matematica era foarte simplă:

nota 10 – 1000 MDL (în adolescenţa mea banii aceştia însemnau ceva);

nota 9 – 50 MDL;

nota 8 – nimic;

nota 7 – la prăşit la bunica.

Au fost doar câteva cazuri în care să nu iau lozul cel mare, iar la prăşit am fost doar cu proprie iniţiativă, din considerentul că tot e o chestie care trebuie ştiută.

În fine, revenind la prietena căreia mi-am permis să-i țin morală: ne cunoaştem de circa doi ani, dar, în acest răstimp, ea a devenit unul din cei mai apropiaţi oameni pentru mine. Are un suflet atât de mare, încât radiază mereu de bunăvoinţă şi, nu o dată, m-am suprins reflectând dacă nu cumva sunt îndrăgostit de ea. Sunt, dar e vorba de cea mai sinceră dragoste care poate fi faţă de un prieten adevărat. Ea face parte din categoria mea preferată – este expertă în ceea ce face şi are foarte mult succes. A fost ceva de genul: de ce, fiind pictor, nu ştii să rezolvi ecuaţii de oxido-reducere?

Sper din tot sufletul că ea va citi acest articol şi va accepta scuzele mele pentru ieșirea tâmpită.

Еще Columns