Columns

ЯiBal: Retrospectivă

Doar la moldoveni, după o zi de muncă, se cuvin a fi petrecute două de odihnă.

Deliciul fiecărui început de vară – absolvenţii claselor a XII-a.

A venit vara. Copiii se bucură nespus de mult că a venit vacanţa... După un an de la absolvirea liceului, mă mai întreb ce ne învaţă, de fapt, şcoala care se face la noi. Pe lângă formule, teorii, texte şi alte unităţi de "zombificare", căpătăm deprinderi şi abilităţi. Nu e de mirare când, la BAC, codaşii claselor iau note mari. Nu de alta, dar capacităţile de xerocopiere sunt mai bune la ei decât la tine. Banii? Care bani? La noi mită nu se ia şi punctum. Totuşi, după ce vedem BAC-ul susținut, strigăm sus şi tare "davaidasvidania".

Deliciul fiecărui început de vară! Balurile absolvenţilor claselor a XII-a. Privesc înapoi şi parcă mă revăd în cei care trăiesc acum această experienţă. E frumos, felurite invitaţii cu sclipici, felurite freze şi coafuri, felurite soiuri de băuturi spirtoase. Doar la moldoveni, după o zi grea de muncă, se cuvin a fi petrecute două de odihnă, iar această capacitate se transmite din generaţie în generaţie, doar că pe alocuri capătă proporţii mai mari.

M-am tot gândit cu ce seamănă balurile de absolvire… Cu Paştele. Mergem la biserică (a se citi "local", preferabil restaurant megascump), venim cu pomeni pentru apropiaţii şi dragii noştri (profesori) şi mai cinstim un cincizeci cu vecinii, cumnaţii, cumătrii, verişorii, nepoţii. Deşi balul meu a fost anul trecut, pot afirma, garantat, e un déjà-vu. Aceleaşi maniere, toţi se întreabă ale cui ouă sunt mai colorate, a cui masă e mai bogată şi al cui coniac e mai cu "vâderjkă".

Toţi absolvenţii, înainte de bal, scurg saci cu dolari din părinţi. De la mine mai puţin, de la Dumnezeu mai mult, cam de la o mie la zece mii de lei, îi golim pe ai noştri. Trebuie neapărat să merg la cosmetolog să scap de acnee, să-mi scot sprâncenele neascultătoare, să-mi caut pantofi "nu ca la TĂŢI", să fie costumul "slim fit" şi rochia – unică în toată lumea.

Ceremoniile încep la anverguri mici, ca într-o ţară săracă, ne iau limuzinele de la uşile liceelor, în drum spre local uscăm vreo zece sticle de şampanie, două pachete de ţigări dispar ca prin minune etc.-uri la infinit. Balul este una dintre puţinele ocazii de a te cuprinde cu proful de educaţie fizică şi să ciocneşti un păhărel de ceva tare, după care el să-ţi împuşte o ţigară, sau să o vezi pe profa de chimie cum toarnă votcă pe masă şi îi dă foc, ca în laborator. Balul, una dintre puţinele ocazii de a face cunoştinţă cu adevărat cu colegii tăi, pentru că omul cinstit e tot timpul sincer şi deschis.

Must-have la orice bal sunt pozele (făcute de iluştri fotografi), check-in-urile, mai nou, iPhone-urile, lănţişoarele de aur care te trag în jos, de ce nu?, vreun iubit alături. Ce sărbătorim, de fapt, după aceşti doisprezece ani? Am uitat… Balul a trecut prea repede, mâncarea care a rămas a fost dusă la Vadul lui Vodă, iar trei zile şi cinci nopţi de beţie au trecut ca prin minune. 

În fine, orice moment trebuie trăit la maxim. Retrospectiva mea, caut să subliniez, nu a fost o notă critică, ci mai mult un pamflet, sunt sigur că voi primi like-uri doar de la elevii buni şi ascultători. Să vă fie vara frumoasă şi ne vedem la facultate, stimaţi bobocei.

allfun

Еще Columns