Columns

Curăţatul nasului în public

Lipsă totală de educaţie.

Zilele trecute, în microbuz, am fost nevoită să văd, timp de circa cincisprezece minute, o scenă destul de neplăcută. O femeie, în jur de treizeci de ani, a urcat în microbuzul de pe ruta 129 la staţia de la circ şi până la Ciocana a stat şi şi-a curăţat nasul.

Cel mai rău este faptul că eu eram aşezată pe un scaun de lângă geam unde sunt doar câte unul, iar ea exact pe scaunul din rândul apropiat. A mai vorbit la telefon, se gândea, dar mereu făcea acelaşi gest nepermis în public.

Am rămas uimită şi chiar de câteva zile, de când am văzut aceasta, nu pot să înţeleg cum a fost ea educată. Oare nu ştie despre regulile de comportament în public? Oare nu-şi dădea seama că îi deranjează pe cei de lângă ea cu gesturile sale?

Potrivit specialiştilor în bune maniere, nu există două feluri de politeţe – unul pe care să-l respectăm la serviciu sau în societate, celălalt rezervat străzii, magazinelor sau autobuzelor. "Mulţi dintre cei care trec drept bine crescuţi în anumite medii nu sunt aşa de fapt, pentru că nu se controlează în permanenţă şi politeţea nu le-a devenit o a doua natură", spune Aurelia Marinescu, autoarea cărţii "Codul bunelor maniere astăzi".

Specialiştii au totuşi unele explicaţii pentru gesturile persoanelor. "Acasă, teama de ridicol, de observaţiile maliţioase ale celor din jur ne determină să ne controlăm gesturile, vorbele. Dar, odată ieşiţi din casă, adesea anonimatul ne dă în sfârşit "libertatea" de a face orice dorim", spune A Marinescu.
La rândul meu, pot să spun că încă sunt cu gustul amar de la impresiile despre acea persoană. 

Еще Columns